Ghicitoare cu un imbecil

Ieşirea în decor a şefului statului în legătură cu „imbecilitatea” unui ministru suportă mai multe tipuri de lectură. Din oricare însă, Traian Băsescu iese prost.

„S-ar putea să aibă reacţie, fără să ştie că nu i-am dat numele”, a spus Traian Băsescu la sfârşitul pasajului dedicat, la Consiliul Director al Asociaţiei Comunelor din România, „ministrului imbecil”, pe care l-a plasat cu această remarcă în miezul unei ghicitori la dezlegarea căreia au muncit ziariştii (unii cu nedisimulată plăcere!) tot weekendul. „Am văzut o atitudine imbecilă la un comandament de inundaţii, la un ministru care a cerut să vină primarii la el. Imbecilul ăla nu avea contactul cu realitatea” - acesta este citatul integral cu care preşedintele României i-a luat, mediatic vorbind, faţa, sâmbătă şi duminică, lui Sorin Oprescu.

Un primar general de Capitală care a oferit duminică, la rândul său, un citat mai soft şi mai stilizat, dar desprins totuşi din mantaua băsesciană: „Descopăr că sunt unii inteligenţi care păstrează maşini pentru 3005”.

La o lectură minimală, apelativul folosit şi întărit prin repetiţie de Traian Băsescu sâmbătă marchează încă unul dintre derapajele pline de umoare ale preşedintelui. E un fel de a spune că Traian Băsescu a alunecat pe coaja de banană a propriului temperament şi că, jignind, a devenit din nou vizibil, că personajul poate fi, dacă ţine cu tot dinadinsul, caricatura ieftină a celui care spune lucrurile pe şleau, direct, bine ţintit. Maximal, o asemenea formulă de adresare ar putea fi luată, desigur, ca o modalitate de a acoperi, printr-o invectivă de răsunet, câteva zile de plictiseală mediatică, dar şi ca o intenţie de a camufla un test riscant, unul dintre acelea despre care cel care le face ştie că va pierde câte ceva, dar şi că ar putea să câştige mult. Modul acesta de a vorbi fără perdea, dar şi fără plasă de siguranţă i-a adus bonusuri lui Putin, lui Berlusconi, lui Sarkozy şi, în trecut, chiar şi lui Traian Băsescu. Ar fi însă un test cu atât mai riscant acum cu cât, în ultima vreme, şeful statului părea să fi devenit, public, altceva decât personajul exploziv şi imprevizibil care îşi punea în dificultate chiar şi cei mai apropiaţi aliaţi prin gesturi sau prin fraze necugetate.

Separate sau adunate, sensurile cu privire la eticheta-ghicitoare pe care a lansat-o Traian Băsescu dau, fără excepţie, prost pentru autorul ei. În condiţiile în care ultimele măsurători sociologice nu indică, pe de-o parte, o scădere dramatică a cotei preşedintelui şi nici, pe de altă parte, faptul că ar exista cineva care să îi sufle ameninţător în ceafă, evidenta ieşire în decor de sâmbătă a lui Traian Băsescu are, încă o dată, valoarea
unui semnal că cel mai mare duşman politic al acestuia e chiar el. „Naş„ nedorit al mai multor miniştri (formula folosită sâmbătă de şeful statului a fost precedată de „incompetent” sau de „tânăr ministru mafiot”), preşedintele României nu avea voie să îl facă pe un membru al Guvernului „imbecil” nici măcar în situaţia în care, medical, ar fi avut dreptate. Bărbăteşte pentru şeful statului ar fi să dea un comunicat de presă sau măcar o declaraţie publică în care să prezinte scuze. Mârlăneşte şi nedemn, pentru acelaşi personaj, ar fi să tacă în legătură cu această chestiune.

P.S. La aceeaşi adunare la care a lansat formula care face deja carieră, Traian Băsescu a mai încercat o piruetă: „Rog presa... deşi am o dungă albastră şi una galbenă, nu are semnificaţie de partid. Am văzut mari
analişti care se uitau la tricoul cu care am fost la inundaţii...că ar fi semn că nu ştiu ce alianţă fac. Dorinţa mea e una singură, aceea de a fi preşedinte al României”. În loc de comentariu propun o întrebare: şi marmota?