In parcul Manastirii Curtea de Arges, oarecum ferit privirii, se afla Palatul Episcopal, fostul Palat Regal, unde apartamentele de la etaj i-au gazduit pe regii Romaniei.
Timp de doi ani, si Regina Elisabeta a locuit in apartamentele regale de la Curtea de Arges.
Sa vada lumea cum traiau regii
La primul etaj, liftul se deschide direct in interiorul apartamentelor regale. Camerele sunt mici si sobre, iar mobilierul - fara cusur. IPS Calinic a gasit, in 1985, obiectele care au apartinut familiei regale aruncate intr-un spatiu stramt de depozitare si le-a adus din nou in apartamentele regale.
Nu a fost distrus nimic, in apartamentul Reginei, tapetat cu matase alba, existand chiar si lavoarul cu obiectele de portelan pe care le folosea Elisabeta.
Atelierul in care Regina si doamnele ei de companie lucrau este, de asemenea, intact, scaunele de epoca, ghergheful suveranei, pernele si cartile au fost puse la locul lor.
„Am gasit un tablou al Reginei Elisabeta sub niste steme cu Republica Populara Romana si sub cateva tablouri ale lui Stalin. Vom face aici un muzeu, sa poata vedea toata lumea cum traiau regii cand veneau la Curtea de Arges”, sustine IPS Calinic, episcopul de Arges si Muscel.
Lift construit in Germania
Tot in fostul Palat Regal de la Manastirea Curtea de Arges functioneaza un lift care a fost montat in 1914, pe timpul sederii Reginei Elisabeta, care s-a imbolnavit si avea mari dureri de picioare. Astfel, liftul a fost construit in Germania de prestigioasa firma Stigler si face legatura intre parterul cladirii, in care se afla sala Manole (unde aveau loc sedintele Consiliului de Coroana), apartamentele regale si atelierul de lucru al Reginei Elisabeta.
„Cand am venit eu la Curtea de Arges, in 1985, nu mai mergea, dar am reusit sa-l reparam. Nimic nu am schimbat, pernele de piele sunt aceleasi, butoanele, la fel”, mai spune Episcopul Calinic despre ascensorul care este construit din lemn de cires lacuit.
marți, 17 martie 2009
Benfica Lisabona nu îl vrea pe stelistul Dică
Incapabili să aducă jucători de top în Ghencea, conducătorii Stelei dau rateuri şi când e vorba să vândă. După ce au anunţat cu surle şi trâmbiţe transferul lui Nicolae Dică la Benfica Lisabona, lusitanii au infirmat achiziţionarea internaţionalului român.
Ieri în jurul prânzului, Gigi Becali susţinea că a bătut palma cu portughezii pentru patru milioane de euro, Dică urmând a îmbrăca tricoul „vulturilor” pentru o perioadă de trei ani şi jumătate. “Salariul lui Dică mai trebuie să-l aranjeze Giovanni (n.r. - Ioan Becali), în rest, în mare proporţie e dat. Suma e de patru milioane de euro. E posibil să plece şi Goian, dar va pleca pe 7-8 milioane“, a spus Becali. După doar câteva ore, conducerea clubului Benfica a dat publicităţii un comunicat pe site-ul oficial în care neagă informaţia conform căreia atacantul s-a transferat la gruparea portugheză şi dezminte interesul pentru jucătorul român
„Circulă un zvon în presa din România că atacantul de la Steaua Bucureşti, Nicolae Dică, s-a transferat la Benfica Lisabona. Conducerea clubului Benfica dezminte această informaţie, negând că există vreun interes al societăţii sportive pentru jucătorul menţionat“, se arată în comunicatul citat.
Mai mult, şi un purtător de cuvânt al “vulturilor” a dezminţit că s-ar fi ajuns la un acord pentru transferul lui Nicolae Dică. „Nu există niciun interes pentru jucător, poate a fost o tentativă de a creşte valoarea fotbalistului din partea preşedintelui de la Steaua“, a declarat purtătorul de cuvânt pentru agenţia Lusa, după ce Becali a anunţat, la Radio Info Pro cedarea lui Dică la Benfica.
În zece zile vin trei atacanţi
În altă ordine de idei, Becali a ţinut să precizeze că nu se grăbeşte cu transferurile, dar anunţă că la Steaua vor veni fotbalişti de valoare. „Habibou nu este un jucător confirmat, dacă va confirma, o va face la Steaua, dacă avem noroc, are doar 20 de ani.
Aduc întăriri, fac o echipă puternică în această iarnă, nu iarna viitoare. Aduc jucători consacraţi, 3-4 jucători de valoare mare. Nu sunt sigur nici eu în acest moment, mai sunt 40 de zile de perioadă de transferări, nu mă grăbeşte nimeni, o să fac o selecţie, nici eu nu ştiu exact pe cine. Lăcătuş o să aibă 2-3 atacanţi în zece zile, nu contează câţi bani costă“, a spus el.
Cât despre CFR Cluj, Becali este de părere că nu au făcut aşa mari transferuri: „Ce să facă la Cluj? Un club fără suporteri n-are nici o valoare. Român care e suporter al CFR nu există, numai probabil membrii familiilor celor care joacă, doi-trei români, sau din stafful tehnic, şi cred eu că nici ăia nu ţin cu CFR“.
„Salariul lui Dică mai trebuie să-l aranjeze Giovanni, în rest, în mare proporţie e dat. Suma e de patru milioane de euro” Gigi Becali (finanţator Steaua)
„Circulă un zvon în presa din România că atacantul de la Steaua Bucureşti, Nicolae Dică, s-a transferat la Benfica Lisabona. Conducerea clubului Benfica dezminte această informaţie” comunicat oficial Benfica
Ieri în jurul prânzului, Gigi Becali susţinea că a bătut palma cu portughezii pentru patru milioane de euro, Dică urmând a îmbrăca tricoul „vulturilor” pentru o perioadă de trei ani şi jumătate. “Salariul lui Dică mai trebuie să-l aranjeze Giovanni (n.r. - Ioan Becali), în rest, în mare proporţie e dat. Suma e de patru milioane de euro. E posibil să plece şi Goian, dar va pleca pe 7-8 milioane“, a spus Becali. După doar câteva ore, conducerea clubului Benfica a dat publicităţii un comunicat pe site-ul oficial în care neagă informaţia conform căreia atacantul s-a transferat la gruparea portugheză şi dezminte interesul pentru jucătorul român
„Circulă un zvon în presa din România că atacantul de la Steaua Bucureşti, Nicolae Dică, s-a transferat la Benfica Lisabona. Conducerea clubului Benfica dezminte această informaţie, negând că există vreun interes al societăţii sportive pentru jucătorul menţionat“, se arată în comunicatul citat.
Mai mult, şi un purtător de cuvânt al “vulturilor” a dezminţit că s-ar fi ajuns la un acord pentru transferul lui Nicolae Dică. „Nu există niciun interes pentru jucător, poate a fost o tentativă de a creşte valoarea fotbalistului din partea preşedintelui de la Steaua“, a declarat purtătorul de cuvânt pentru agenţia Lusa, după ce Becali a anunţat, la Radio Info Pro cedarea lui Dică la Benfica.
În zece zile vin trei atacanţi
În altă ordine de idei, Becali a ţinut să precizeze că nu se grăbeşte cu transferurile, dar anunţă că la Steaua vor veni fotbalişti de valoare. „Habibou nu este un jucător confirmat, dacă va confirma, o va face la Steaua, dacă avem noroc, are doar 20 de ani.
Aduc întăriri, fac o echipă puternică în această iarnă, nu iarna viitoare. Aduc jucători consacraţi, 3-4 jucători de valoare mare. Nu sunt sigur nici eu în acest moment, mai sunt 40 de zile de perioadă de transferări, nu mă grăbeşte nimeni, o să fac o selecţie, nici eu nu ştiu exact pe cine. Lăcătuş o să aibă 2-3 atacanţi în zece zile, nu contează câţi bani costă“, a spus el.
Cât despre CFR Cluj, Becali este de părere că nu au făcut aşa mari transferuri: „Ce să facă la Cluj? Un club fără suporteri n-are nici o valoare. Român care e suporter al CFR nu există, numai probabil membrii familiilor celor care joacă, doi-trei români, sau din stafful tehnic, şi cred eu că nici ăia nu ţin cu CFR“.
„Salariul lui Dică mai trebuie să-l aranjeze Giovanni, în rest, în mare proporţie e dat. Suma e de patru milioane de euro” Gigi Becali (finanţator Steaua)
„Circulă un zvon în presa din România că atacantul de la Steaua Bucureşti, Nicolae Dică, s-a transferat la Benfica Lisabona. Conducerea clubului Benfica dezminte această informaţie” comunicat oficial Benfica
Fotbalul si restul lumii
Cupa Mondiala de fotbal si Olimpiada de vara sunt cele doua evenimente sportive majore care atrag cei mai multi oameni in fata micilor
ecrane.
Anul in care abia am intrat este marcat, pe plan sportiv, de doua evenimente majore, care isi vor disputa suprematia in planul audientei. Intre 7 si 29 iunie, Austria si Elvetia vor gazdui Campionatul European de fotbal, iar in perioada 8-24 august, la Beijing, in China, se vor desfasura Jocurile Olimpice de vara.
Conform cifrelor date publicitatii
de FIFA si de Comitetul International Olimpic (CIO), fotbalul iese castigator in lupta privind cea mai mare audienta cumulata. Nici nu este de mirare, daca se tine cont de informatiile continute de enciclopedia pe Internet Wikipedia, conform carora in 70 dintre 136 de tari de pe planeta luate in calcul, fotbalul este cel mai popular sport. Urmatorul pe lista este - in mod aparent surprinzator - cricketul, care nici macar nu se regaseste pe lista sporturilor olimpice. Atletismul si natatia, doua dintre cele mai urmarite discipline la Olimpiada, nici macar nu se regasesc pe lista Wikipedia.
Ultimele patru Cupe Mondiale de fotbal au adunat, in total
, 119,7 miliarde de telespectatori (sunt luate in calcul audientele totale de la fiecare meci, netinandu-se cont daca o persoana a urmarit doar una sau mai multe partide).
Prin comparatie, ultimele patru editii ale Jocurilor Olimpice de vara au adunat in fata micilor ecrane, in total, pe toata perioada competitiei, doar 100 de miliarde de telespectatori. Cu toate acestea, Olimpiada de vara din 2004, de la Atena, este deocamdata lider in clasamentul audientelor, Comitetul Olimpic International anuntand ca evenimentul din capitala Greciei a fost urmarit de aproape 40 de miliarde de oameni.
CONTROVERSE
Forurile internationale „umfla” audientele!
Razboiul audientelor a inceput insa sa starneasca suspiciuni. Cotidianul britanic „The Independent” a lansat o ancheta dupa Cupa Mondiala de fotbal din 2006, in urma careia a reiesit ca FIFA a „umflat” mai mult
sau mai putin numarul de telespectatori care au urmarit evenimentul.
Astfel, forul de la Zürich a comunicat ca finala Italia - Franta a fost vizionata de 715,1 milioane de telespectatori. Publicatia a scris insa ca, de fapt, ultimul act al Mondialul german a avut numai 260 de milioane de oameni in fata televizoarelor! Potrivit aceleiasi publicatii, ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de iarna din 2006, de la Torino, a avut 87 de milioane de telespectatori, nu doua miliarde, asa cum se anuntase oficial!
ecrane.
Anul in care abia am intrat este marcat, pe plan sportiv, de doua evenimente majore, care isi vor disputa suprematia in planul audientei. Intre 7 si 29 iunie, Austria si Elvetia vor gazdui Campionatul European de fotbal, iar in perioada 8-24 august, la Beijing, in China, se vor desfasura Jocurile Olimpice de vara.
Conform cifrelor date publicitatii
de FIFA si de Comitetul International Olimpic (CIO), fotbalul iese castigator in lupta privind cea mai mare audienta cumulata. Nici nu este de mirare, daca se tine cont de informatiile continute de enciclopedia pe Internet Wikipedia, conform carora in 70 dintre 136 de tari de pe planeta luate in calcul, fotbalul este cel mai popular sport. Urmatorul pe lista este - in mod aparent surprinzator - cricketul, care nici macar nu se regaseste pe lista sporturilor olimpice. Atletismul si natatia, doua dintre cele mai urmarite discipline la Olimpiada, nici macar nu se regasesc pe lista Wikipedia.
Ultimele patru Cupe Mondiale de fotbal au adunat, in total
, 119,7 miliarde de telespectatori (sunt luate in calcul audientele totale de la fiecare meci, netinandu-se cont daca o persoana a urmarit doar una sau mai multe partide).
Prin comparatie, ultimele patru editii ale Jocurilor Olimpice de vara au adunat in fata micilor ecrane, in total, pe toata perioada competitiei, doar 100 de miliarde de telespectatori. Cu toate acestea, Olimpiada de vara din 2004, de la Atena, este deocamdata lider in clasamentul audientelor, Comitetul Olimpic International anuntand ca evenimentul din capitala Greciei a fost urmarit de aproape 40 de miliarde de oameni.
CONTROVERSE
Forurile internationale „umfla” audientele!
Razboiul audientelor a inceput insa sa starneasca suspiciuni. Cotidianul britanic „The Independent” a lansat o ancheta dupa Cupa Mondiala de fotbal din 2006, in urma careia a reiesit ca FIFA a „umflat” mai mult
sau mai putin numarul de telespectatori care au urmarit evenimentul.
Astfel, forul de la Zürich a comunicat ca finala Italia - Franta a fost vizionata de 715,1 milioane de telespectatori. Publicatia a scris insa ca, de fapt, ultimul act al Mondialul german a avut numai 260 de milioane de oameni in fata televizoarelor! Potrivit aceleiasi publicatii, ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de iarna din 2006, de la Torino, a avut 87 de milioane de telespectatori, nu doua miliarde, asa cum se anuntase oficial!
Romanii au fost decimati de rachete
Andrei Pavel, Victor Hanescu si Raluca Olaru au pierdut in primul tur la Australian Open, insa Edina Gallovits merge mai departe.
Romanii au picat pe capete in prima zi a Australian Open, trei din patru parasind turneul dupa doar citeva zeci de minute. Eliminarea lui Andrei Pavel, Victor Hanescu si a Ralucai Olaru nu constituie o surpriza, ei avind adversari mult mai bine cotati, la fel cum calificarea in turul urmator a Edinei Gallovits este fireasca, ea fiind teoretic mai buna decit canadiana Stephanie Dubois. Primul set a fost mai echilibrat, Edina impunindu-se cu 9-7 la tie-break, dar apoi a transat disputa cu 6-3. Miercuri dimineata, ea va juca impotriva celei de-a treia favorite, sirboaica Jelena Jankovici, protagonista unui meci epic cu jucatoarea austriaca Tamira Paszek. Scorul cu care s-a impus a fost 2-6, 6-2, 12-10, iar site-ul turneului a caracterizat-o pe invingatoare drept „o Houdini a tenisului feminin“. Ea a stat in teren trei ore si noua minute si dupa propriile spuse a avut probleme in a-si intra in ritm, dar a fost foarte norocoasa in citeva rinduri.
Un meci fara istoric le-a opus insa pe Nicole Vaidisova (fav. nr. 12) si pe Raluca Olaru, jucatoarea ceha cistigind intr-o ora, cu 6-3, 6-0. Nici Victor Hanescu nu a avut capacitatea de a se lupta cu adversarul sau, francezul Paul-Henri Mathieu eliminindu-l dupa un numar minim de seturi si efort (6-1, 7-6, 6-2). Andrei Pavel are cel putin meritul de a se fi agatat de adversarul sau, Igor Andreev, caruia i-a luat primul set (7-5), cedindu-le insa pe urmatoarele (2-6, 6-7, 3-6). In aceasta dimineata, pe terenurile de la Melbourne Park isi vor face debutul Sorana Cirstea si Monica Niculescu impotriva Anei Ivanovici si, respectiv, Camillei Pin. Simpla prezenta pe tabloul principal le asigura jucatorilor cinci puncte ATP si 19.215 dolari, in timp ce Edina Gallovits, ajunsa deja in runda secunda, are asigurate 35 de puncte si 29.890 de dolari.
Putine surprize in restul tabloului din prima zi de concurs, iar ele s-au consemnat in special in sectiunea masculina. Cea mai mare o reprezinta eliminarea scotianului Andy Murray (fav. nr. 9), de catre Jo-Wilfried Tsonga (nr. 38 ATP), dar francezul si-a facut de anul trecut un obicei din a elimina favoriti. Dintre capii de serie au mai fost scosi din cursa Juan Ignacio Chela (fav. 18), Julia Vakulenko (32) si Vera Zvonareva (23), in timp ce vedetele turneului au obtinut victorii concludente. Maria Sarapova, finalista din 2007, nu i-a lasat nici o sansa Jelenei Kostanici (6-3, 6-4), dar in turul doi o are ca adversara pe fosta nr. 1 mondial Lindsay Davenport, revenita in circuit dupa un concediu postnatal. Campioana en titre, Serena Williams, a depasit-o cu un dublu 6-3 pe Jarmila Gojdosova, venita din calificari, si urmareste al 9-lea titlu de Grand Slam, dar marea favorita a actualei editii ramine Justine Henin, care duminica noaptea a trecut cu 6-2, 6-2 de Aiko Nakamu
Romanii au picat pe capete in prima zi a Australian Open, trei din patru parasind turneul dupa doar citeva zeci de minute. Eliminarea lui Andrei Pavel, Victor Hanescu si a Ralucai Olaru nu constituie o surpriza, ei avind adversari mult mai bine cotati, la fel cum calificarea in turul urmator a Edinei Gallovits este fireasca, ea fiind teoretic mai buna decit canadiana Stephanie Dubois. Primul set a fost mai echilibrat, Edina impunindu-se cu 9-7 la tie-break, dar apoi a transat disputa cu 6-3. Miercuri dimineata, ea va juca impotriva celei de-a treia favorite, sirboaica Jelena Jankovici, protagonista unui meci epic cu jucatoarea austriaca Tamira Paszek. Scorul cu care s-a impus a fost 2-6, 6-2, 12-10, iar site-ul turneului a caracterizat-o pe invingatoare drept „o Houdini a tenisului feminin“. Ea a stat in teren trei ore si noua minute si dupa propriile spuse a avut probleme in a-si intra in ritm, dar a fost foarte norocoasa in citeva rinduri.
Un meci fara istoric le-a opus insa pe Nicole Vaidisova (fav. nr. 12) si pe Raluca Olaru, jucatoarea ceha cistigind intr-o ora, cu 6-3, 6-0. Nici Victor Hanescu nu a avut capacitatea de a se lupta cu adversarul sau, francezul Paul-Henri Mathieu eliminindu-l dupa un numar minim de seturi si efort (6-1, 7-6, 6-2). Andrei Pavel are cel putin meritul de a se fi agatat de adversarul sau, Igor Andreev, caruia i-a luat primul set (7-5), cedindu-le insa pe urmatoarele (2-6, 6-7, 3-6). In aceasta dimineata, pe terenurile de la Melbourne Park isi vor face debutul Sorana Cirstea si Monica Niculescu impotriva Anei Ivanovici si, respectiv, Camillei Pin. Simpla prezenta pe tabloul principal le asigura jucatorilor cinci puncte ATP si 19.215 dolari, in timp ce Edina Gallovits, ajunsa deja in runda secunda, are asigurate 35 de puncte si 29.890 de dolari.
Putine surprize in restul tabloului din prima zi de concurs, iar ele s-au consemnat in special in sectiunea masculina. Cea mai mare o reprezinta eliminarea scotianului Andy Murray (fav. nr. 9), de catre Jo-Wilfried Tsonga (nr. 38 ATP), dar francezul si-a facut de anul trecut un obicei din a elimina favoriti. Dintre capii de serie au mai fost scosi din cursa Juan Ignacio Chela (fav. 18), Julia Vakulenko (32) si Vera Zvonareva (23), in timp ce vedetele turneului au obtinut victorii concludente. Maria Sarapova, finalista din 2007, nu i-a lasat nici o sansa Jelenei Kostanici (6-3, 6-4), dar in turul doi o are ca adversara pe fosta nr. 1 mondial Lindsay Davenport, revenita in circuit dupa un concediu postnatal. Campioana en titre, Serena Williams, a depasit-o cu un dublu 6-3 pe Jarmila Gojdosova, venita din calificari, si urmareste al 9-lea titlu de Grand Slam, dar marea favorita a actualei editii ramine Justine Henin, care duminica noaptea a trecut cu 6-2, 6-2 de Aiko Nakamu
Halterofilul Calancea rateaza Olimpiada din cauza dopajului
Romania are sanse foarte mici
sa castige vreo medalie la haltere, la Olimpiada de la Beijing. Valeriu Calancea a fost depistat pozitiv cu metadienona la Campionatele Mondiale din Thailanda si a fost suspendat pentru doi ani de Federatia Internationala. Sportivul sustine in continuare ca este nevinovat si spune ca nu a aflat ca este suspendat, desi stirea a aparut pe site-ul forumului de specialitate. “Eu înca nu am aflat ca sunt suspendat, nu mi-a spus nimeni nimic. Ma voi uita si eu pe internet. Acum nu stiu ce sa zic. Eu stiu ca sunt nevinovat si voi face apel. Au fost ceva vorbe ca as fi fost testat pozitiv la Campionatele Mondiale, dar oficial eu nu am fost anuntat. Nu stiu de unde au aparut vorbele. Eu sunt sportiv si sportivul e ca un pion, nu stiu ce sa zic. Din partea mea eu nu pot sa zic decât ca sunt nevinovat”, a declarat halterofilul de origine moldoveana. Calancea nu se bucura de sprijinul conducatorilor Federatiei Romane de Haltere, care sunt resemnati cu decizia FIH. Nicu Vlad, antrenorul lotului olimpic al României si presedintele Federatiei de specialitate, îl contrazice pe Calancea, afirmând ca procedura antidoping s-a încheiat înca dinainte de Sarbatori, când s-a decis si suspendarea sportivului. În plus
, Calancea apare si pe site-ul Federatiei Internationale de Haltere pe lista halterofililor suspendati pentru dopaj în 2007. “Din câte stiu eu, din câte am vazut si în cazul altor sporturi, niciodata nu s-a întâmplat ca un sportiv testat pozitiv sa fie reabilitat la apel. În general, ce iese la proba A, iese si la B. Orice am încerca sa facem, nu cred ca are sorti de izbânda. La Calancea s-a analizat si proba B, care a confirmat rezultatul probei A. Substanta gasita a fost metandienona”, a spus Nicu Vlad, presedintele FRH.
Oficialii Federatiei cred ca romånul a fost sabotat in Thailanda
Totusi, oficialii Federatiei din Romania nu il banuiesc pe Calancea ca s-a dopat intentionat. Se merge pe varianta unui sabotaj, care s-a produs in timpul competitiei din Thailanda. “Valeriu Calancea a efectuat trei controale antidoping înainte de Campionatele Mondiale, unul facut de federatia internationala, unul de WADA si altul de Agentia Nationala Antidoping. „Toate au fost facute, la interval de câteva zile, pâna cu o saptamâna înainte de Mondiale. Toate au iesit negative. Este ciudat, am vorbit si eu cu specialisti. Nu este posibil, substanta aceasta trebuie luata pe o perioada mai lunga si îsi face efectul dupa mai mult
timp
. Daca era vreun începator, mai întelegeai, dar Calancea, care a avut atâtea controale în cariera, nu putea sa greseasca. Eu merg pe varianta ca cineva i-a pus în mâncare. Este varianta cea mai plauzibila. Alta explicatie nu gasesc“, a spus Nicu Vlad. În aceste conditii, obiectivul federatiei pentru JO de la Beijing este schimbat: “Acum este mai putin plauzibila o medalie la Olimpiada la haltere, pentru ca ne bazam pe Calancea. Sa fim realisti, este imposibil sa aducem o medalie”.
In ciuda scandalului, Calancea ramane sportivul anului 2007 in Galati. “Consider ca ceea ce i s-a întâmplat este un ghinion. Cred în nevinovatia lui. Daca va hotarî sa continue, noi îl vom sprijini. Calancea a fost fidel orasului nostru, a demonstrat ca are caracter, nu a vrut sa tradeze si cred ca este normal ca acum sa fim alaturi de el. Cât despre faptul ca a fost ales sportivul anului 2007 în Galati, el a fost premiat pentru medaliile de aur de la Campionatele Europene si nu cred ca este normal sa îi retragem acel premiu“, a declarat Fita Lovin, directorul Directiei Judetene de Sport Galati.
sa castige vreo medalie la haltere, la Olimpiada de la Beijing. Valeriu Calancea a fost depistat pozitiv cu metadienona la Campionatele Mondiale din Thailanda si a fost suspendat pentru doi ani de Federatia Internationala. Sportivul sustine in continuare ca este nevinovat si spune ca nu a aflat ca este suspendat, desi stirea a aparut pe site-ul forumului de specialitate. “Eu înca nu am aflat ca sunt suspendat, nu mi-a spus nimeni nimic. Ma voi uita si eu pe internet. Acum nu stiu ce sa zic. Eu stiu ca sunt nevinovat si voi face apel. Au fost ceva vorbe ca as fi fost testat pozitiv la Campionatele Mondiale, dar oficial eu nu am fost anuntat. Nu stiu de unde au aparut vorbele. Eu sunt sportiv si sportivul e ca un pion, nu stiu ce sa zic. Din partea mea eu nu pot sa zic decât ca sunt nevinovat”, a declarat halterofilul de origine moldoveana. Calancea nu se bucura de sprijinul conducatorilor Federatiei Romane de Haltere, care sunt resemnati cu decizia FIH. Nicu Vlad, antrenorul lotului olimpic al României si presedintele Federatiei de specialitate, îl contrazice pe Calancea, afirmând ca procedura antidoping s-a încheiat înca dinainte de Sarbatori, când s-a decis si suspendarea sportivului. În plus
, Calancea apare si pe site-ul Federatiei Internationale de Haltere pe lista halterofililor suspendati pentru dopaj în 2007. “Din câte stiu eu, din câte am vazut si în cazul altor sporturi, niciodata nu s-a întâmplat ca un sportiv testat pozitiv sa fie reabilitat la apel. În general, ce iese la proba A, iese si la B. Orice am încerca sa facem, nu cred ca are sorti de izbânda. La Calancea s-a analizat si proba B, care a confirmat rezultatul probei A. Substanta gasita a fost metandienona”, a spus Nicu Vlad, presedintele FRH.
Oficialii Federatiei cred ca romånul a fost sabotat in Thailanda
Totusi, oficialii Federatiei din Romania nu il banuiesc pe Calancea ca s-a dopat intentionat. Se merge pe varianta unui sabotaj, care s-a produs in timpul competitiei din Thailanda. “Valeriu Calancea a efectuat trei controale antidoping înainte de Campionatele Mondiale, unul facut de federatia internationala, unul de WADA si altul de Agentia Nationala Antidoping. „Toate au fost facute, la interval de câteva zile, pâna cu o saptamâna înainte de Mondiale. Toate au iesit negative. Este ciudat, am vorbit si eu cu specialisti. Nu este posibil, substanta aceasta trebuie luata pe o perioada mai lunga si îsi face efectul dupa mai mult
timp
. Daca era vreun începator, mai întelegeai, dar Calancea, care a avut atâtea controale în cariera, nu putea sa greseasca. Eu merg pe varianta ca cineva i-a pus în mâncare. Este varianta cea mai plauzibila. Alta explicatie nu gasesc“, a spus Nicu Vlad. În aceste conditii, obiectivul federatiei pentru JO de la Beijing este schimbat: “Acum este mai putin plauzibila o medalie la Olimpiada la haltere, pentru ca ne bazam pe Calancea. Sa fim realisti, este imposibil sa aducem o medalie”.
In ciuda scandalului, Calancea ramane sportivul anului 2007 in Galati. “Consider ca ceea ce i s-a întâmplat este un ghinion. Cred în nevinovatia lui. Daca va hotarî sa continue, noi îl vom sprijini. Calancea a fost fidel orasului nostru, a demonstrat ca are caracter, nu a vrut sa tradeze si cred ca este normal ca acum sa fim alaturi de el. Cât despre faptul ca a fost ales sportivul anului 2007 în Galati, el a fost premiat pentru medaliile de aur de la Campionatele Europene si nu cred ca este normal sa îi retragem acel premiu“, a declarat Fita Lovin, directorul Directiei Judetene de Sport Galati.
Sepsi prezentat de Benfica
Fundasul transferat de la Gloria Bistrita a semnat un contract pe cinci sezoane si jumatate cu gruparea lusitana si a fost prezentat ieri, dupa ce a mai efectuat o serie de teste medicale. Sepsi s-a intalnit duminica, la Lisabona, cu presedintele Luis Filipe Vieira, iar astazi va sustine primul
antrenament cu Benfica.
"Internationalul "under 21" de la Gloria Bistrita, careia Benfica ii va plati circa 1,5 milioane de euro, a sosit la Lisabona si a fost prezent la Stadionul "Da Luz", la meciul cu Leixoes. Presedintele clubului din Est, Jean Padureanu, se afla la Lisabona pentru a discuta cu oficialii de la Benfica si pentru a oficializa transferul. Laszlo Sepsi, care implineste 22 de ani pe 7 iunie, va ocupa locul ramas vacant dupa plecarea lui Miguelito la Sporting Braga. Oficialii de la Benfica l-au urmarit cu atentie de mai mult
timp
si au incercat, fara succes, sa-l imprumute", scrie "O Jogo". Sursa citata noteaza ca Sepsi era si in atentia unor echipe precum Liverpool sau Atletico Madrid, dar si Steaua si Dinamo au incercat achizitionarea lui. Publicatia portugheza noteaza ca Sepsi, care este insotit la Lisabona si de antrenorul Ioan Ovidiu Sabau, a vizitat orasul si a facut cumparaturi.
antrenament cu Benfica.
"Internationalul "under 21" de la Gloria Bistrita, careia Benfica ii va plati circa 1,5 milioane de euro, a sosit la Lisabona si a fost prezent la Stadionul "Da Luz", la meciul cu Leixoes. Presedintele clubului din Est, Jean Padureanu, se afla la Lisabona pentru a discuta cu oficialii de la Benfica si pentru a oficializa transferul. Laszlo Sepsi, care implineste 22 de ani pe 7 iunie, va ocupa locul ramas vacant dupa plecarea lui Miguelito la Sporting Braga. Oficialii de la Benfica l-au urmarit cu atentie de mai mult
timp
si au incercat, fara succes, sa-l imprumute", scrie "O Jogo". Sursa citata noteaza ca Sepsi era si in atentia unor echipe precum Liverpool sau Atletico Madrid, dar si Steaua si Dinamo au incercat achizitionarea lui. Publicatia portugheza noteaza ca Sepsi, care este insotit la Lisabona si de antrenorul Ioan Ovidiu Sabau, a vizitat orasul si a facut cumparaturi.
Diaspora componistica romaneasca
Centrul National de Arta “Tinerimea Romana” si Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor din Romania prezinta "DIASPORA COMPONISTICA ROMANEASCA" (VI)
Joi, 24 Ianuarie 2008, orele 19 la Sala de concerte din Bd. Schitu Măgureanu nr. 4
In program:
Costin Cazaban - SOLVE E COAGULA
Yehuda Yannay - SEVEN LATE SPRING PIECES
Tudor Misdolea - DANS NOCTURN
Vladimir Beleaev - SEPTET (IN MEMORIAM)
Aurel Stroe - HUMORESKE MIT ZWEI DURBLICKEN ZUM LEEREN
Interpreteaza:
Ansamblul “ARCHAEUS”
Anca Vartolomei - violoncel
Serban Novac - fagot
Dorin Gliga - oboi
Ion Nedelciu – clarinet
Rodica Danceanu - pian
Alexandru Matei - percutie
Marius Lacraru - vioara
Liviu Danceanu - conducerea muzicala
Biletele se pot procura de la Casa de bilete a Centrului National de Arta “Tinerimea Romana” din B-dul Schitu Magureanu nr. 4 (Pod Izvor), zilnic intre orele 12 - 16, telefon 315.81.65
Despre Archaeus:
Constituit în 1985, atelierul de muzica contemporana Archaeus din Bucureşti si-a propus propagarea celor mai diverse tendinţe, orientări si tehnici de compoziţie din creaţia contemporana (preponderent româneasca), precum si abordarea muzicii bizantine sau din marile epoci ale creaţiei universale.
Ansamblul, condus de compozitorul Liviu Dănceanu, este alcătuit din interpreţi de elită – Anca Vartolomei (violoncel), Rodica Dănceanu (claviaturi), Vasile Mocioc (clarinet), Şerban Novac (fagot), Dorin Gliga (oboi), Marius Lacraru (vioara), Alexandru Matei (percuţie).
Până în prezent, Archaeus a susţinut peste 200 de concerte incluzând 400 de opusuri (printre care numeroase prime audiţii) decupate din creaţia a peste 230 de compozitori (parte dintre aceştia dedicându-le piesele respective).
Programelor prezentate în 60 de oraşe (în aproape 100 de săli) din România, li s-au adăugat frecvente apariţii în Marea Britanie, Franţa, Spania, Elveţia, Austria, Germania, Italia, Finlanda, Bulgaria, Ungaria, Slovacia, Serbia, Rusia, Albania, SUA, fie în stagiunile camerale, fie în peste 30 de festivaluri prestigioase din Europa si America. La acestea se adaugă mii de minute de înregistrări la radiodifuziunile din România, Franţa, Germania, Italia, Serbia, Elveţia, Rusia etc., dar si pentru discuri si casete audio. Archaeus a realizat coloana muzicala la pese 20 de filme de animaţie, documentare, filme video si experimentale.
Pentru prodigioasa sa activitate, ansamblul a fost distins cu Premiul ATM (1987), Premiul Uniunii Compozitorilor (1990), Premiul Uniunii Criticilor Muzicali (1991), Premiul revistei „Actualitatea muzicala“ (1996) si Premiul Soros (1997).
În ianuarie 1997, în aula Uniunii Compozitorilor , formaţia a susţinut primul Festival Archaeus în cadrul căruia a prezentat 6 concerte cu participarea unor invitaţi de prestigiu din ţară şi de peste hotare.
Din anul 2007 atelierul de muzica contemporana Archaeus îşi desfăşoară activitatea în cadrul Centrului Naţional de Artă „Tinerimea Română” din Bucureşti.
Joi, 24 Ianuarie 2008, orele 19 la Sala de concerte din Bd. Schitu Măgureanu nr. 4
In program:
Costin Cazaban - SOLVE E COAGULA
Yehuda Yannay - SEVEN LATE SPRING PIECES
Tudor Misdolea - DANS NOCTURN
Vladimir Beleaev - SEPTET (IN MEMORIAM)
Aurel Stroe - HUMORESKE MIT ZWEI DURBLICKEN ZUM LEEREN
Interpreteaza:
Ansamblul “ARCHAEUS”
Anca Vartolomei - violoncel
Serban Novac - fagot
Dorin Gliga - oboi
Ion Nedelciu – clarinet
Rodica Danceanu - pian
Alexandru Matei - percutie
Marius Lacraru - vioara
Liviu Danceanu - conducerea muzicala
Biletele se pot procura de la Casa de bilete a Centrului National de Arta “Tinerimea Romana” din B-dul Schitu Magureanu nr. 4 (Pod Izvor), zilnic intre orele 12 - 16, telefon 315.81.65
Despre Archaeus:
Constituit în 1985, atelierul de muzica contemporana Archaeus din Bucureşti si-a propus propagarea celor mai diverse tendinţe, orientări si tehnici de compoziţie din creaţia contemporana (preponderent româneasca), precum si abordarea muzicii bizantine sau din marile epoci ale creaţiei universale.
Ansamblul, condus de compozitorul Liviu Dănceanu, este alcătuit din interpreţi de elită – Anca Vartolomei (violoncel), Rodica Dănceanu (claviaturi), Vasile Mocioc (clarinet), Şerban Novac (fagot), Dorin Gliga (oboi), Marius Lacraru (vioara), Alexandru Matei (percuţie).
Până în prezent, Archaeus a susţinut peste 200 de concerte incluzând 400 de opusuri (printre care numeroase prime audiţii) decupate din creaţia a peste 230 de compozitori (parte dintre aceştia dedicându-le piesele respective).
Programelor prezentate în 60 de oraşe (în aproape 100 de săli) din România, li s-au adăugat frecvente apariţii în Marea Britanie, Franţa, Spania, Elveţia, Austria, Germania, Italia, Finlanda, Bulgaria, Ungaria, Slovacia, Serbia, Rusia, Albania, SUA, fie în stagiunile camerale, fie în peste 30 de festivaluri prestigioase din Europa si America. La acestea se adaugă mii de minute de înregistrări la radiodifuziunile din România, Franţa, Germania, Italia, Serbia, Elveţia, Rusia etc., dar si pentru discuri si casete audio. Archaeus a realizat coloana muzicala la pese 20 de filme de animaţie, documentare, filme video si experimentale.
Pentru prodigioasa sa activitate, ansamblul a fost distins cu Premiul ATM (1987), Premiul Uniunii Compozitorilor (1990), Premiul Uniunii Criticilor Muzicali (1991), Premiul revistei „Actualitatea muzicala“ (1996) si Premiul Soros (1997).
În ianuarie 1997, în aula Uniunii Compozitorilor , formaţia a susţinut primul Festival Archaeus în cadrul căruia a prezentat 6 concerte cu participarea unor invitaţi de prestigiu din ţară şi de peste hotare.
Din anul 2007 atelierul de muzica contemporana Archaeus îşi desfăşoară activitatea în cadrul Centrului Naţional de Artă „Tinerimea Română” din Bucureşti.
Procesul plagiatului
"In Romania exista doar doi, trei oameni, de top, care sunt capabili sa judece activitatea
mea in filozofie", s-a impaunat Liiceanu la procesul in care cere daune morale ziarului ZIUA
La Judecatoria Sectorului 1, din Bucuresti, s-a desfasurat ieri un nou termen al procesului in care Gabriel Liiceanu a dat in judecata civila ZIUA, dupa ce ziarul nostru a publicat mai multe articole in care filozoful-om de afaceri
era acuzat de plagiat de catre scriitorul Ion Spanu si filozoful Constantin Barbu. Gabriel Liiceanu s-a aratat ofensat de dezvaluirile din ZIUA, dar si de unele comentarii si editoriale construite pe problema plagiatului, si a cerut daune morale de cate 100.000 RON, de la scriitorul Ion Spanu, directorul ZIUA Sorin Rosca Stanescu si Victor Roncea.
Liiceanu s-a considerat "batjocorit", "murdarit" si "improscat" de articolele din ZIUA. El a sustinut in mai multe randuri: "Ma aflu in situatia penibila de a fi judecat de oameni care nu au competenta sa judece activitatea mea". Curios, Liiceanu nu l-a actionat in judecata si pe Constantin Barbu, care este considerat un nume greu in domeniul filozofiei. Amintim ca ZIUA a publicat anul trecut o serie de articole in care semnala opiniei publice faptul ca mai multe lucrari apartinand lui Gabriel Liiceanu contineau pasaje reproduse din operele unor filozofi celebri, fara ca publicul sa fie incunonstintat ca acestea nu apartin autorului respectivelor lucrari. Ziaristii de la ZIUA au publicat si cateva articole de opinie (editoriale) pe marginea dezvaluirilor, argumentate cu probe, facute de scriitorul Spanu si filozoful Barbu.
Amploarea pe care a luat-o plagiatul in Romania a facut ca aceasta practica necinstita sa devina un adevarat fenomen, mai ales in mediile universitare. Mass-media au dezvaluit in ultimii ani zeci de cazuri de plagiat a unor functionari de prim rang, din diverse domenii de activitate, de la medicina si pana la agronomie. S-a aratat ca exista nenumarate teze de doctorat si alte lucrari de specialitate sau publicatii atinse de acesta tara. In unele cazuri de reproduceri de texte, fara avizarea explicita a cititorului asupra autorului real, s-a invocat de catre cei acuzati ca judecarea lor ar fi apanajul unor cercuri avizate, foarte restranse, de specialisti. Ca jurnalistii ar face mai bine sa se abtina de la asemenea subiecte pentru ca ei nu s-ar pricepe la asemenea lucruri. Iata de ce cazul Liiceanu devine cu atat mai interesant, cu cat ziarul ZIUA a luat decizia sa demonstreze in instanta, cu probe stiintifice, modul in care au fost reproduse in lucrarile sale texte ale unor ganditori de marca ai omenirii. Azi, prezentam felul in care ganditorul Liiceanu a inteles sa raspunda in instanta unor intrebari la obiect.
Prorogarea expertizei plagiatului
La termenul de ieri de la Judecatoria Sectorului 1, au fost prezenti la instanta directorului ZIUA Sorin Rosca Stanescu si reclamantul Gabriel Liiceanu, care a venit insotit de avocatul sau ales, Valeriu Stoica. Judecatoarea cauzei a administrat proba cu interogatoriul directorului ZIUA, dar si filozofului Liiceanu. La tirul de intrebari excesiv de repetitive, adresate de aparatorii lui Liiceanu, Sorin Rosca Stanescu a explicat modul in care se iau deciziile in ziar cu privire la aprobarea publicarii unui materiale, dar mai ales faptul ca Liiceanu, atunci cand a inteles sa faca politica si sa sustina la scena deschisa pe Monica Macovei si Traian Basescu, si-a asumat in mod automat si constient riscul de a deveni subiectul unor dezvaluiri publice in mass-media, la fel ca orice om politic care se infatiseaza in prim plan.
Apararea ziarului ZIUA a ales calea cea mai grea de sustinere a procesului, intrucat in cazul Liiceanu nu se vor invoca doar libertatea de exprimare si dreptul jurnalistilor de a face comentarii si a emite opinii/judecati de valoare ce nu pot fi cenzurate, ci se va face dovada faptului ca Liiceanu a publicat in lucrari proprii texte apartinand unor filozofi straini, fara ca publicul sa fie avertizat explicit ca respectivele texte nu-i apartin. De altfel, jurnalisti de la ZIUA au solicitat judecatorului cauzei, ca pe langa proba cu inscrisuri, sa se incuviinteze si proba cu o expertiza de specialitate, efectuata cu experti de top, care sa ateste asemanarea de texte. Instanta a prorogat deocamdata administrarea acestei probe, dupa administrarea probei cu inscrisuri.
Liiceanu: "Nu am folosit nici un plagiat!"
De partea cealalta a baricadei, Gabriel Liiceanu a ales calea negarii vehemente a acuzatiilor de plagiat, repetand de zeci de ori, fara ca instanta sau intrebarile sa i-o ceara, faptul ca se considera "batjocorit", "improscat" etc prin articolele publicate. Modul in care a raspuns Liiceanu la intrebari, la obiect sau nu, sincer sau nu, va lasam pe dvs. sa judecati dupa cum acesta a replicat la intrebarile puse
de aparatorii ZIUA.
La intrebarea "Recunoasteti ca in 1975, cand ati publicat varianta initiala din <> , l-ati citat masiv pe Marx, in special in chestiuni delicate referitoare la proprietatea privata, iar in varianta republicata in 1993, sectiunea cu citatele respective nu se mai regaseste?"
Gabriel Liiceanu a oferit urmatorul raspuns: "Nu retractez nici un cuvand scris in viata
mea, pentru ca nu am scris decat ceea ce am crezut. Nu invocarea unui autor e problema, ci ceea ce faci cu el invocandu-l".
La intrebarea "Recunoasteti ca in unele lucrari ale dvs. apar, cu o frecventa covarsitoare citate din Marx, care dispar insa odata cu republicarea aceleiasi lucrari dupa caderea regimului comunist, iar in alte lucrari post-decembrieste cum e si <>, apare un articol datat din augist 1989 care sugereaza ideea ca aveati o pozitie de disident in timpul regimului".
Liiceanu a raspuns: "Nu". Apoi a precizat: "Am detestat ideologia marxista"
La intrebarea "Ati facut in nota introductiva la volumul Martin Heidegger - Repere pe drumul gandirii, aparut la Editura Politica in 1988, trimiteri la opera lui Heiddeger care sa poata informa cititorul, in mod explicit, asupra faptului ca afirmatiile din respectiva nota nu va apartin in totalitate? Unde se regasesc aceste afirmatii?
Gabriel Liiceanu a raspuns: "Orice om care plagiaza, incearca sa aiba un folos din furatul ideilor altora. Nu se poate obtine nici un folos reproducand propozitia <>. Nu se poate plagia un autor intr-o carte
care-i poarta numele". "Nu am folosit nici un plagiat!", a rabufnit Liiceanu, care dupa ce a fost corectat gramatical de judecatoare, a revenit cu afirmatia: "Nu m-am facut niciodata vinovat de plagiat!" De retinut ca in raspunsurile oferite, Gabriel Liiceanu a declarat ca a folosit mereu ghilimele pentru textele preluate din operele altora, iar acolo unde nu au existat ghilimele, a sustinut ca a facut trimitere la surse/autori in mod explicit sau prin note din subsolul paginilor lucrarilor sale.
La intrebarea: "In textele in care ati fost acuzat de plagiat ati folosit ghilimele pentru a marca pasajele care nu va apartin? Recunoasteti ca ati preluat texte din Heidegger, iar acuzatia noastra nu se refera la <>, ci la faptul ca nu le-ati marcat, asa cum prevede legea, prin ghilimele care sa delimiteze clar care texte sunt ale dvs. si care sunt preluate din alti autori?"
Gabriel Liiceanu a raspuns: "Evident ca am folosit ghilimele pentru pasajele care nu-mi apartin, iar cititorul observa ca apartin lui Heidegger din propozitiile de deasupra si de dedesubt".
La intrebarea "Stiti ca in toate tarile civilizate chiar si preluarea unei idei fara indicarea sursei este considerata plagiat?"
Reclamantul Liiceanu a raspuns: "Nu, discutia e contextuala si nu poate fi purtata decat de specialisti. Un ziarist nu poate sa judece un text de filozofie de varf!".
Liiceanu a afirmat cu tarie si in mod repetat: "In Romania exista doar doi, trei oameni, de top, care sunt capabili sa judece activitatea mea in filozofie si, in speta a lui Heidegger" (...) Ma aflu in situatia penibila de a fi judecat de oameni care nu au competenta sa judece activitatea mea (...) Un ziarist nu poate sa judece un text de filozofie de varf" (...) Un ziarist nu are competenta". Liiceanu a inceput sa foloseasca termeni si citate din opere pe care stia ca nimeni din sala nu le cunoaste, afirmand ca astfel de citate sunt "chestii care sunt o banalitate in cercul heideriologilor".
La intrebarea: "Cunoasteti care este regula in cazul preluarii unor citate dintr-un autor?"
Liiceanu a spus ca: "Regula este trimiterea la surse in diferite forme. Citarea expresa in ghilimele, trimiterea la contextul in care apare cuvantul sau propozitia, declinarea intr-o forma sau alta a sursei din care provine".
Afaceri de miliarde
ZIUA a publicat si anchete despre afacerile de miliarde, mai putin cunoscute opiniei publice, ale filozofului Liiceanu, dezvaluind faptul ca acesta a ajuns in 1990, printr-o procedura necunoscuta nici la ora actuala, patronul fostei Edituri Politice a PCR (transformata ulterior in Editura Humanitas) in perioada cand prietenul sau Andrei Plesu era ministrul al Culturii. Ministerul Culturii sustine ca in bazele lor de date nu se mai gasesc acte despre privatizarea fostei Edituri Politice, respectiv date despre modul de instrainare (pret, active, eventuala licitatie etc).
Scutiri de impozit
ZIUA a mai dezvaluit si faptul ca acelasi Liiceanu a beneficiat de scutiri de impozite catre bugetul
de stat, de ordinul miliardelor de lei, dupa ce a lustruit clantele unor fosti ministri de la Finante si membri ai Executivului, cu fel de fel de memorii. Dar si faptul ca sediul Grupului pentru Dialog Social, din Calea Victoriei, care a fost retrocedat proprietarilor de drept, nu este parasit nici in ziua de azi de gruparea de intelectuali care au facut front politic cu Traian Basescu, fiind transformat intr-o adunatura de spatii comerciale aducatoare de profituri insemnate pentru firmele aceluiasi Liiceanu. Ciudat, Gabriel Liiceanu nu a inteles sa se planga in instanta si despre dezvaluirea trecutului sau de om de afaceri, favorizat sub diferite regimuri si care a prosperat peste masura, preferand sa se considere lezat doar de acuzele de plagiat.
18 februarie, urmatorul termen
Urmatorul termen al procesului a fost stabilit pentru data de 18 februarie 2008, data la care se vor prezenta inscrisurile depuse ca proba si se va dezbate oportunitatea administrarii unei expertize de comparare a textelor, solicitata de aparatorii ziarului ZIUA.
mea in filozofie", s-a impaunat Liiceanu la procesul in care cere daune morale ziarului ZIUA
La Judecatoria Sectorului 1, din Bucuresti, s-a desfasurat ieri un nou termen al procesului in care Gabriel Liiceanu a dat in judecata civila ZIUA, dupa ce ziarul nostru a publicat mai multe articole in care filozoful-om de afaceri
era acuzat de plagiat de catre scriitorul Ion Spanu si filozoful Constantin Barbu. Gabriel Liiceanu s-a aratat ofensat de dezvaluirile din ZIUA, dar si de unele comentarii si editoriale construite pe problema plagiatului, si a cerut daune morale de cate 100.000 RON, de la scriitorul Ion Spanu, directorul ZIUA Sorin Rosca Stanescu si Victor Roncea.
Liiceanu s-a considerat "batjocorit", "murdarit" si "improscat" de articolele din ZIUA. El a sustinut in mai multe randuri: "Ma aflu in situatia penibila de a fi judecat de oameni care nu au competenta sa judece activitatea mea". Curios, Liiceanu nu l-a actionat in judecata si pe Constantin Barbu, care este considerat un nume greu in domeniul filozofiei. Amintim ca ZIUA a publicat anul trecut o serie de articole in care semnala opiniei publice faptul ca mai multe lucrari apartinand lui Gabriel Liiceanu contineau pasaje reproduse din operele unor filozofi celebri, fara ca publicul sa fie incunonstintat ca acestea nu apartin autorului respectivelor lucrari. Ziaristii de la ZIUA au publicat si cateva articole de opinie (editoriale) pe marginea dezvaluirilor, argumentate cu probe, facute de scriitorul Spanu si filozoful Barbu.
Amploarea pe care a luat-o plagiatul in Romania a facut ca aceasta practica necinstita sa devina un adevarat fenomen, mai ales in mediile universitare. Mass-media au dezvaluit in ultimii ani zeci de cazuri de plagiat a unor functionari de prim rang, din diverse domenii de activitate, de la medicina si pana la agronomie. S-a aratat ca exista nenumarate teze de doctorat si alte lucrari de specialitate sau publicatii atinse de acesta tara. In unele cazuri de reproduceri de texte, fara avizarea explicita a cititorului asupra autorului real, s-a invocat de catre cei acuzati ca judecarea lor ar fi apanajul unor cercuri avizate, foarte restranse, de specialisti. Ca jurnalistii ar face mai bine sa se abtina de la asemenea subiecte pentru ca ei nu s-ar pricepe la asemenea lucruri. Iata de ce cazul Liiceanu devine cu atat mai interesant, cu cat ziarul ZIUA a luat decizia sa demonstreze in instanta, cu probe stiintifice, modul in care au fost reproduse in lucrarile sale texte ale unor ganditori de marca ai omenirii. Azi, prezentam felul in care ganditorul Liiceanu a inteles sa raspunda in instanta unor intrebari la obiect.
Prorogarea expertizei plagiatului
La termenul de ieri de la Judecatoria Sectorului 1, au fost prezenti la instanta directorului ZIUA Sorin Rosca Stanescu si reclamantul Gabriel Liiceanu, care a venit insotit de avocatul sau ales, Valeriu Stoica. Judecatoarea cauzei a administrat proba cu interogatoriul directorului ZIUA, dar si filozofului Liiceanu. La tirul de intrebari excesiv de repetitive, adresate de aparatorii lui Liiceanu, Sorin Rosca Stanescu a explicat modul in care se iau deciziile in ziar cu privire la aprobarea publicarii unui materiale, dar mai ales faptul ca Liiceanu, atunci cand a inteles sa faca politica si sa sustina la scena deschisa pe Monica Macovei si Traian Basescu, si-a asumat in mod automat si constient riscul de a deveni subiectul unor dezvaluiri publice in mass-media, la fel ca orice om politic care se infatiseaza in prim plan.
Apararea ziarului ZIUA a ales calea cea mai grea de sustinere a procesului, intrucat in cazul Liiceanu nu se vor invoca doar libertatea de exprimare si dreptul jurnalistilor de a face comentarii si a emite opinii/judecati de valoare ce nu pot fi cenzurate, ci se va face dovada faptului ca Liiceanu a publicat in lucrari proprii texte apartinand unor filozofi straini, fara ca publicul sa fie avertizat explicit ca respectivele texte nu-i apartin. De altfel, jurnalisti de la ZIUA au solicitat judecatorului cauzei, ca pe langa proba cu inscrisuri, sa se incuviinteze si proba cu o expertiza de specialitate, efectuata cu experti de top, care sa ateste asemanarea de texte. Instanta a prorogat deocamdata administrarea acestei probe, dupa administrarea probei cu inscrisuri.
Liiceanu: "Nu am folosit nici un plagiat!"
De partea cealalta a baricadei, Gabriel Liiceanu a ales calea negarii vehemente a acuzatiilor de plagiat, repetand de zeci de ori, fara ca instanta sau intrebarile sa i-o ceara, faptul ca se considera "batjocorit", "improscat" etc prin articolele publicate. Modul in care a raspuns Liiceanu la intrebari, la obiect sau nu, sincer sau nu, va lasam pe dvs. sa judecati dupa cum acesta a replicat la intrebarile puse
de aparatorii ZIUA.
La intrebarea "Recunoasteti ca in 1975, cand ati publicat varianta initiala din <> , l-ati citat masiv pe Marx, in special in chestiuni delicate referitoare la proprietatea privata, iar in varianta republicata in 1993, sectiunea cu citatele respective nu se mai regaseste?"
Gabriel Liiceanu a oferit urmatorul raspuns: "Nu retractez nici un cuvand scris in viata
mea, pentru ca nu am scris decat ceea ce am crezut. Nu invocarea unui autor e problema, ci ceea ce faci cu el invocandu-l".
La intrebarea "Recunoasteti ca in unele lucrari ale dvs. apar, cu o frecventa covarsitoare citate din Marx, care dispar insa odata cu republicarea aceleiasi lucrari dupa caderea regimului comunist, iar in alte lucrari post-decembrieste cum e si <>, apare un articol datat din augist 1989 care sugereaza ideea ca aveati o pozitie de disident in timpul regimului".
Liiceanu a raspuns: "Nu". Apoi a precizat: "Am detestat ideologia marxista"
La intrebarea "Ati facut in nota introductiva la volumul Martin Heidegger - Repere pe drumul gandirii, aparut la Editura Politica in 1988, trimiteri la opera lui Heiddeger care sa poata informa cititorul, in mod explicit, asupra faptului ca afirmatiile din respectiva nota nu va apartin in totalitate? Unde se regasesc aceste afirmatii?
Gabriel Liiceanu a raspuns: "Orice om care plagiaza, incearca sa aiba un folos din furatul ideilor altora. Nu se poate obtine nici un folos reproducand propozitia <>. Nu se poate plagia un autor intr-o carte
care-i poarta numele". "Nu am folosit nici un plagiat!", a rabufnit Liiceanu, care dupa ce a fost corectat gramatical de judecatoare, a revenit cu afirmatia: "Nu m-am facut niciodata vinovat de plagiat!" De retinut ca in raspunsurile oferite, Gabriel Liiceanu a declarat ca a folosit mereu ghilimele pentru textele preluate din operele altora, iar acolo unde nu au existat ghilimele, a sustinut ca a facut trimitere la surse/autori in mod explicit sau prin note din subsolul paginilor lucrarilor sale.
La intrebarea: "In textele in care ati fost acuzat de plagiat ati folosit ghilimele pentru a marca pasajele care nu va apartin? Recunoasteti ca ati preluat texte din Heidegger, iar acuzatia noastra nu se refera la <>, ci la faptul ca nu le-ati marcat, asa cum prevede legea, prin ghilimele care sa delimiteze clar care texte sunt ale dvs. si care sunt preluate din alti autori?"
Gabriel Liiceanu a raspuns: "Evident ca am folosit ghilimele pentru pasajele care nu-mi apartin, iar cititorul observa ca apartin lui Heidegger din propozitiile de deasupra si de dedesubt".
La intrebarea "Stiti ca in toate tarile civilizate chiar si preluarea unei idei fara indicarea sursei este considerata plagiat?"
Reclamantul Liiceanu a raspuns: "Nu, discutia e contextuala si nu poate fi purtata decat de specialisti. Un ziarist nu poate sa judece un text de filozofie de varf!".
Liiceanu a afirmat cu tarie si in mod repetat: "In Romania exista doar doi, trei oameni, de top, care sunt capabili sa judece activitatea mea in filozofie si, in speta a lui Heidegger" (...) Ma aflu in situatia penibila de a fi judecat de oameni care nu au competenta sa judece activitatea mea (...) Un ziarist nu poate sa judece un text de filozofie de varf" (...) Un ziarist nu are competenta". Liiceanu a inceput sa foloseasca termeni si citate din opere pe care stia ca nimeni din sala nu le cunoaste, afirmand ca astfel de citate sunt "chestii care sunt o banalitate in cercul heideriologilor".
La intrebarea: "Cunoasteti care este regula in cazul preluarii unor citate dintr-un autor?"
Liiceanu a spus ca: "Regula este trimiterea la surse in diferite forme. Citarea expresa in ghilimele, trimiterea la contextul in care apare cuvantul sau propozitia, declinarea intr-o forma sau alta a sursei din care provine".
Afaceri de miliarde
ZIUA a publicat si anchete despre afacerile de miliarde, mai putin cunoscute opiniei publice, ale filozofului Liiceanu, dezvaluind faptul ca acesta a ajuns in 1990, printr-o procedura necunoscuta nici la ora actuala, patronul fostei Edituri Politice a PCR (transformata ulterior in Editura Humanitas) in perioada cand prietenul sau Andrei Plesu era ministrul al Culturii. Ministerul Culturii sustine ca in bazele lor de date nu se mai gasesc acte despre privatizarea fostei Edituri Politice, respectiv date despre modul de instrainare (pret, active, eventuala licitatie etc).
Scutiri de impozit
ZIUA a mai dezvaluit si faptul ca acelasi Liiceanu a beneficiat de scutiri de impozite catre bugetul
de stat, de ordinul miliardelor de lei, dupa ce a lustruit clantele unor fosti ministri de la Finante si membri ai Executivului, cu fel de fel de memorii. Dar si faptul ca sediul Grupului pentru Dialog Social, din Calea Victoriei, care a fost retrocedat proprietarilor de drept, nu este parasit nici in ziua de azi de gruparea de intelectuali care au facut front politic cu Traian Basescu, fiind transformat intr-o adunatura de spatii comerciale aducatoare de profituri insemnate pentru firmele aceluiasi Liiceanu. Ciudat, Gabriel Liiceanu nu a inteles sa se planga in instanta si despre dezvaluirea trecutului sau de om de afaceri, favorizat sub diferite regimuri si care a prosperat peste masura, preferand sa se considere lezat doar de acuzele de plagiat.
18 februarie, urmatorul termen
Urmatorul termen al procesului a fost stabilit pentru data de 18 februarie 2008, data la care se vor prezenta inscrisurile depuse ca proba si se va dezbate oportunitatea administrarii unei expertize de comparare a textelor, solicitata de aparatorii ziarului ZIUA.
La Paris s-a votat ca la Hollywood
Presa straina de la Paris, care voteaza pentru Premiile Lumière, a desemnat duminica seara pelicula lui Julian Schnabel drept cel mai bun film francez al anului.
Premiile Lumière, considerate Globurile de Aur franceze, au coincis anul acesta cu corespondentele lor de la Hollywood atit ca moment al desfasurarii, cit si ca palmares. Duminica seara, Julian Schnabel si al sau „Scafandrul si fluturele“ au triumfat atit la fastuoasa gala pariziana, cit si la insipida si criticata conferinta de presa californiana.
Adaptarea cinematografica a vietii editorului de moda paralizat Jean-Dominique Bauby a primit Premiul pentru Cel mai bun film francez al anului, precum si cel pentru Cel mai bun actor (Mathieu Amalric). Un moment numai bun pentru ca Schnabel sa se felicite pentru decizia de a realiza filmul in franceza: initial, scenaristul Ronald Harwood adaptase in engleza
autobiografia lui Jean-Dominique Bauby, insa regizorul a preferat sa faca filmul in franceza pentru a reda mai bine povestea vietii jurnalistului parizian.
Prezentat in premiera la Festivalul de la Cannes, filmul i-a adus atunci cineastului Julian Schnabel Premiul pentru Cel mai bun regizor, care nu a parut sa-l multumeasca pe american. Intr-o declaratie de presa de dupa decernarea Palme d’Or-ului cistigat atunci de Mungiu, Schnabel sustinea ca stie din surse sigure ca el fusese ales pentru trofeul Croazetei cu doua ore inaintea galei, insa, din motive politice, decizia juriului se schimbase exact inainte de decernare. Schnabel si-a luat insa revansa intre timp
, daca nu prin triumful de la Premiile Lumière si de la Globurile de Aur, atunci prin cele aproape 30 de premii si nominalizari de care s-a bucurat in ultimele sase luni. „Scafandrul si fluturele“ a avut succes la critici si chiar la publicul american, de pe urma caruia a incasat deja peste un milion de dolari.
Cel mai bun regizor desemnat la Paris a fost Abdellatif Kechiche, pentru filmul „La graine et le mulet“, care i-a adus si Premiul „Louis Delluc“ pentru Cel mai bun film francez in luna
decembrie. Hafsia Herzi a fost aleasa cea mai promitatoare actrita pentru rolul din acest film despre o familie de arabi care se stabileste intr-un oras din sudul Frantei.
Marion Cotillard si-a dublat si ea succesul de la Globurile de Aur, fiind desemnata Cea mai buna actrita pentru interpretarea lui Edith Piaf in filmul „La vie
en rose“ al lui Olivier Dahan. Biografia ecranizata a celebrei cintarete a cistigat Premiul TV5 Monde, fiind aleasa de public drept Cel mai bun film al anului, prin vot direct pe site-ul televiziunii. In ciuda criticilor populare referitoare la lungimea filmului si la abordarea pe alocuri sentimentala a vietii lui Piaf, filmul lui Dahan a fost un succes in Franta, unde s-au vindut peste cinci milioane de bilete la cinema, insumind peste 35 de milioane de euro.
Cel mai bun actor a fost desemnat Jocelyn Quivrin, pentru rolul din comedia „99 de franci“ a lui Jan Koenen. Aceasta superproductie, desi a inregistrat incasari de peste zece milioane de euro si peste 1,2 milioane de bilete vindute, a fost considerata un esec comercial in Franta.
La alte categorii, Premiul pentru Cel mai bun scenariu a fost adjudecat de Alfred Lot, pentru thrillerul „La Chambre des Morts“, iar algerianul Nadir Moknèche a fost recompensat pentru filmul sau, „Delice Paloma“, ales Cel mai bun film strain in franceza.
Cineastul Claude Lelouch a fost anul acesta maestrul de ceremonii al galei celebrate la Hotel de Ville din Paris. In cel mai emotionant moment al serii, Lelouch si Alain Corneau au adus un omagiu carierei de 50 de ani si 54 de filme a actorului Jean-Pierre Marielle. Dupa ceremonia la care au participat numeroase staruri ale cinematografiei franceze si europene, primarul Parisului, Bertrand Delanoë, a oferit un dineu in Hotel de Ville in onoarea cistigatorilor, urmat de o croaziera nocturna pe Sena.
*
Globurile de Aur frantuzesti
In fiecare an, presa straina rezidenta la Paris se aduna sub drapelul Academiei Lumière pentru a recompensa cinematografia franceza. In cadrul unei gale fastuoase, doua sute de jurnalisti corespondenti, reprezentind aproximativ cincizeci de tari, decerneaza Premiile Lumière. Categoriile luate in considerare sint: regie, film, scenariu, actori, tinere sperante si film francofon - opt premii in total, prin care se recunosc meritele marilor talente ale cinematografiei franceze si francofone. Creata in 1995 la initiativa producatorului Daniel Toscan du Plantier si a jurnalistului american Edward Behr, Academia Lumière isi propune sa sublinieze interesul presei internationale de la Paris pentru cinemaul francez.
Premiile Lumière, considerate Globurile de Aur franceze, au coincis anul acesta cu corespondentele lor de la Hollywood atit ca moment al desfasurarii, cit si ca palmares. Duminica seara, Julian Schnabel si al sau „Scafandrul si fluturele“ au triumfat atit la fastuoasa gala pariziana, cit si la insipida si criticata conferinta de presa californiana.
Adaptarea cinematografica a vietii editorului de moda paralizat Jean-Dominique Bauby a primit Premiul pentru Cel mai bun film francez al anului, precum si cel pentru Cel mai bun actor (Mathieu Amalric). Un moment numai bun pentru ca Schnabel sa se felicite pentru decizia de a realiza filmul in franceza: initial, scenaristul Ronald Harwood adaptase in engleza
autobiografia lui Jean-Dominique Bauby, insa regizorul a preferat sa faca filmul in franceza pentru a reda mai bine povestea vietii jurnalistului parizian.
Prezentat in premiera la Festivalul de la Cannes, filmul i-a adus atunci cineastului Julian Schnabel Premiul pentru Cel mai bun regizor, care nu a parut sa-l multumeasca pe american. Intr-o declaratie de presa de dupa decernarea Palme d’Or-ului cistigat atunci de Mungiu, Schnabel sustinea ca stie din surse sigure ca el fusese ales pentru trofeul Croazetei cu doua ore inaintea galei, insa, din motive politice, decizia juriului se schimbase exact inainte de decernare. Schnabel si-a luat insa revansa intre timp
, daca nu prin triumful de la Premiile Lumière si de la Globurile de Aur, atunci prin cele aproape 30 de premii si nominalizari de care s-a bucurat in ultimele sase luni. „Scafandrul si fluturele“ a avut succes la critici si chiar la publicul american, de pe urma caruia a incasat deja peste un milion de dolari.
Cel mai bun regizor desemnat la Paris a fost Abdellatif Kechiche, pentru filmul „La graine et le mulet“, care i-a adus si Premiul „Louis Delluc“ pentru Cel mai bun film francez in luna
decembrie. Hafsia Herzi a fost aleasa cea mai promitatoare actrita pentru rolul din acest film despre o familie de arabi care se stabileste intr-un oras din sudul Frantei.
Marion Cotillard si-a dublat si ea succesul de la Globurile de Aur, fiind desemnata Cea mai buna actrita pentru interpretarea lui Edith Piaf in filmul „La vie
en rose“ al lui Olivier Dahan. Biografia ecranizata a celebrei cintarete a cistigat Premiul TV5 Monde, fiind aleasa de public drept Cel mai bun film al anului, prin vot direct pe site-ul televiziunii. In ciuda criticilor populare referitoare la lungimea filmului si la abordarea pe alocuri sentimentala a vietii lui Piaf, filmul lui Dahan a fost un succes in Franta, unde s-au vindut peste cinci milioane de bilete la cinema, insumind peste 35 de milioane de euro.
Cel mai bun actor a fost desemnat Jocelyn Quivrin, pentru rolul din comedia „99 de franci“ a lui Jan Koenen. Aceasta superproductie, desi a inregistrat incasari de peste zece milioane de euro si peste 1,2 milioane de bilete vindute, a fost considerata un esec comercial in Franta.
La alte categorii, Premiul pentru Cel mai bun scenariu a fost adjudecat de Alfred Lot, pentru thrillerul „La Chambre des Morts“, iar algerianul Nadir Moknèche a fost recompensat pentru filmul sau, „Delice Paloma“, ales Cel mai bun film strain in franceza.
Cineastul Claude Lelouch a fost anul acesta maestrul de ceremonii al galei celebrate la Hotel de Ville din Paris. In cel mai emotionant moment al serii, Lelouch si Alain Corneau au adus un omagiu carierei de 50 de ani si 54 de filme a actorului Jean-Pierre Marielle. Dupa ceremonia la care au participat numeroase staruri ale cinematografiei franceze si europene, primarul Parisului, Bertrand Delanoë, a oferit un dineu in Hotel de Ville in onoarea cistigatorilor, urmat de o croaziera nocturna pe Sena.
*
Globurile de Aur frantuzesti
In fiecare an, presa straina rezidenta la Paris se aduna sub drapelul Academiei Lumière pentru a recompensa cinematografia franceza. In cadrul unei gale fastuoase, doua sute de jurnalisti corespondenti, reprezentind aproximativ cincizeci de tari, decerneaza Premiile Lumière. Categoriile luate in considerare sint: regie, film, scenariu, actori, tinere sperante si film francofon - opt premii in total, prin care se recunosc meritele marilor talente ale cinematografiei franceze si francofone. Creata in 1995 la initiativa producatorului Daniel Toscan du Plantier si a jurnalistului american Edward Behr, Academia Lumière isi propune sa sublinieze interesul presei internationale de la Paris pentru cinemaul francez.
Filmul românesc la ora finanţării: scenarii slabe, regulament prost
Noul concurs al Centrului Naţional al Cinematografiei a generat din nou nemulţumiri. Numai că de data asta scandalul nu a mai pornit de la
cineaştii nemulţumiţi că proiectele lor nu se află pe lista celor finanţate, ci chiar de la membrii juriilor.
După discuţiile care au urmat anunţării rezultatelor în 2006, regulamentul a fost schimbat. Până atunci, dacă juriul nu nota cu cel puţin 7 un scenariu, acesta nu intra în faza a doua a concursului, cea în care se acordă puncte în funcţie de realizările anterioare ale regizorului şi producătorului.Conform noului regulament care a funcţionat fără scandaluri o singură dată (la sesiunea din august 2007) nu mai există nici un fel de notă minimă.
Nota pe care o acordă juriul are o pondere de 50% în întocmirea clasamentului final. Media finală poate fi crescută sau scăzută de performanţele regizorului şi producătorului. „Trebuie îndreptată legea“, a spus Florin Iaru, membru al juriului de ficţiune.
„Ar fi trebuit ca de la nota 5 în jos nimeni să nu mai poată intra în palmares. Dar nu s-a întâmplat aşa, s-au produs
nedreptăţi“, a declarat Iaru. Şi dincolo de acest aspect, reclamat de toţi cei care au făcut parte din jurii, a mai fost încă un lucru asupra căruia juriile au fost de acord. Scenariile au fost slabe. Ca să luăm un singur exemplu, lista notelor acordate de juriu la secţiunea lungmetraj ficţiune cuprinde doar 9 note peste 5, dintr-un total
de 35 de proiecte.
Câştigător
Radu Mihăileanu a obţinut cea mai mare finanţare,1,6 milioane lei, pentru „Concertul“.Filmul este povestea unui fost director al Teatrului Bolşoi, concediat pentru că a refuzat să se despartă de muzicienii săi evrei şi devenit între timp un simplu
îngrijitor în cadrul aceleiaşi instituţii.
În afară de proiectul lui Mihăileanu, CNC a mai finanţat, în acest an, şase proiecte la secţiunea lungmetraj: „Cruciada copiilor“, 1,25 milioane de lei, regia şi scenariul Constantin Dicu, „Principii de viaţă“, 1,05 milioane, regia Tică Popescu, scenariul Răzvan Rădulescu şi Alex Baciu, „Caravana cinematografică“,1,2 milioane lei, regia şi scenariul Titus Muntean, „Poker“,1,25 milioane lei, regia Sergiu Nicolaescu, scenariul Adrian Lustig, „Trupul duşmanului tău“ ,1 milion de lei, regia şi scenariul Mircea Daneliuc şi „Proiecte de trecut“, 650.000 de lei, regia Stere Gulea, scenariul Ana Blandiana. Trei dintre acestea sunt proiecte “respinse” la sesiunea din august: „Cruciada copiilor“, “Poker” şi “Caravana cinematografică”.
De remarcat la celelalte secţiuni ar fi debutul scenaristului Răzvan Rădulescu în regie şi faptul că proiectul necâştigător la sesiunea trecută al tânărului Adrian Sitaru a intrat acum, e drept, pe ultima poziţie în palmaresul proiectelor de scurt metraj.
La categoria documentar-animaţie, marele câştigător este un proiect al lui Florin Iepan: 252.000 lei pentru “Odessa”. Ca şi la sesiunea precedentă un singur film de animaţie a intrat pe lista proiectelor care vor primi finanţare, ceea ce a stârnit nemulţumirea unui membru al juriului acestei secţiuni, Ion Truică.
El a spus că animaţia a fost dată de o parte la această sesiune de concurs, întrucât nu a reuşit să se înţeleagă cu restul membrilor juriului în privinţa altor filme de valoare, precum „Ştefan cel Mare şi Sfânt“, regia şi scenariul Mihai Şurubaru, care nu a primit finanţare.
“Unul a dat nota 2 şi altul 9 aceluiaşi scenariu”
La niciun an de când a fost schimbat noul regulament s-a dovedit a nu fi tocmai bun. Membrii Consiliului de Administraţie al CNC declară că vor lua în calcul o nouă schimbare a regulamentului. Printre punctele care se au în vedere se numără o eventuală adăugare a unei note minime pentru care un scenariu să nu poată intra în faza a doua a concursului (nota 5?) şi înfiinţarea unei categorii separate dedicate animaţiei.
Rămâne însă un lucru, exprimat ieri de Tudor Caranfil, pe care CNC-ul nu are cum să-l rezolve. „Nenorocirea a fost că unul a dat nota 2 la un scenariu, şi altul 9 aceluiaşi scenariu“, spunea ieri Caranfil. Şi, oricât de subiective ar fi opţiunile fiecărui membru al juriului, este imposibil, pentru nişte profesionişti, să judece atât de diferit acelaşi text. Poate n-ar strica ca CNC-ul să le pună la dipoziţie un manual despre “Cum se scrie un scenariu”.
Şi dacă aceştia ar răspunde la întrebările alea banale din primul an de şcoală de genul “cât de credibile sunt personajele?”, “care e intriga?”, “care e structura
scenariului?”, “care sunt motivaţiile protagoniştilor?”, “care e povestea - există o poveste?”, poate ar ajunge la o impresie comună despre calitatea unui anumit scenariu.
INFO PLUS
Radu Mihăileanu va veni în România pe 21 ianuarie, pentru a alege distribuţia şi locurile de filmare pentru producţia „Concertul“, pe care o va începe la sfârşitul lunii aprilie sau începutul lunii mai.
INFO PLUS
Anamaria Marinca şi Laura Vasiliu –premiate la Palm Springs
Anamaria Marinca şi Laura Vasiliu au primit, duminică, premiul FIPRESCI al criticilor internaţionali de film pentru rolurile Otilia şi Găbiţa din “4,3,2” al lui Cristian Mungiu, cu ocazia celei de-a 19-a ediţii a Festivalului de la Palm Springs. Juriul a desemnat propunerea Croaţiei pentru Oscar, “Armin” (regia: Ognjen Svilicic), drept cel mai bun film într-o limbă străină, iar premiul pentru cel mai bun actor a fost acordat lui Song Gang, pentru rolul din “Secret Sunshine”, regizat de Lee Chang-dong (Coreea de Sud).
cineaştii nemulţumiţi că proiectele lor nu se află pe lista celor finanţate, ci chiar de la membrii juriilor.
După discuţiile care au urmat anunţării rezultatelor în 2006, regulamentul a fost schimbat. Până atunci, dacă juriul nu nota cu cel puţin 7 un scenariu, acesta nu intra în faza a doua a concursului, cea în care se acordă puncte în funcţie de realizările anterioare ale regizorului şi producătorului.Conform noului regulament care a funcţionat fără scandaluri o singură dată (la sesiunea din august 2007) nu mai există nici un fel de notă minimă.
Nota pe care o acordă juriul are o pondere de 50% în întocmirea clasamentului final. Media finală poate fi crescută sau scăzută de performanţele regizorului şi producătorului. „Trebuie îndreptată legea“, a spus Florin Iaru, membru al juriului de ficţiune.
„Ar fi trebuit ca de la nota 5 în jos nimeni să nu mai poată intra în palmares. Dar nu s-a întâmplat aşa, s-au produs
nedreptăţi“, a declarat Iaru. Şi dincolo de acest aspect, reclamat de toţi cei care au făcut parte din jurii, a mai fost încă un lucru asupra căruia juriile au fost de acord. Scenariile au fost slabe. Ca să luăm un singur exemplu, lista notelor acordate de juriu la secţiunea lungmetraj ficţiune cuprinde doar 9 note peste 5, dintr-un total
de 35 de proiecte.
Câştigător
Radu Mihăileanu a obţinut cea mai mare finanţare,1,6 milioane lei, pentru „Concertul“.Filmul este povestea unui fost director al Teatrului Bolşoi, concediat pentru că a refuzat să se despartă de muzicienii săi evrei şi devenit între timp un simplu
îngrijitor în cadrul aceleiaşi instituţii.
În afară de proiectul lui Mihăileanu, CNC a mai finanţat, în acest an, şase proiecte la secţiunea lungmetraj: „Cruciada copiilor“, 1,25 milioane de lei, regia şi scenariul Constantin Dicu, „Principii de viaţă“, 1,05 milioane, regia Tică Popescu, scenariul Răzvan Rădulescu şi Alex Baciu, „Caravana cinematografică“,1,2 milioane lei, regia şi scenariul Titus Muntean, „Poker“,1,25 milioane lei, regia Sergiu Nicolaescu, scenariul Adrian Lustig, „Trupul duşmanului tău“ ,1 milion de lei, regia şi scenariul Mircea Daneliuc şi „Proiecte de trecut“, 650.000 de lei, regia Stere Gulea, scenariul Ana Blandiana. Trei dintre acestea sunt proiecte “respinse” la sesiunea din august: „Cruciada copiilor“, “Poker” şi “Caravana cinematografică”.
De remarcat la celelalte secţiuni ar fi debutul scenaristului Răzvan Rădulescu în regie şi faptul că proiectul necâştigător la sesiunea trecută al tânărului Adrian Sitaru a intrat acum, e drept, pe ultima poziţie în palmaresul proiectelor de scurt metraj.
La categoria documentar-animaţie, marele câştigător este un proiect al lui Florin Iepan: 252.000 lei pentru “Odessa”. Ca şi la sesiunea precedentă un singur film de animaţie a intrat pe lista proiectelor care vor primi finanţare, ceea ce a stârnit nemulţumirea unui membru al juriului acestei secţiuni, Ion Truică.
El a spus că animaţia a fost dată de o parte la această sesiune de concurs, întrucât nu a reuşit să se înţeleagă cu restul membrilor juriului în privinţa altor filme de valoare, precum „Ştefan cel Mare şi Sfânt“, regia şi scenariul Mihai Şurubaru, care nu a primit finanţare.
“Unul a dat nota 2 şi altul 9 aceluiaşi scenariu”
La niciun an de când a fost schimbat noul regulament s-a dovedit a nu fi tocmai bun. Membrii Consiliului de Administraţie al CNC declară că vor lua în calcul o nouă schimbare a regulamentului. Printre punctele care se au în vedere se numără o eventuală adăugare a unei note minime pentru care un scenariu să nu poată intra în faza a doua a concursului (nota 5?) şi înfiinţarea unei categorii separate dedicate animaţiei.
Rămâne însă un lucru, exprimat ieri de Tudor Caranfil, pe care CNC-ul nu are cum să-l rezolve. „Nenorocirea a fost că unul a dat nota 2 la un scenariu, şi altul 9 aceluiaşi scenariu“, spunea ieri Caranfil. Şi, oricât de subiective ar fi opţiunile fiecărui membru al juriului, este imposibil, pentru nişte profesionişti, să judece atât de diferit acelaşi text. Poate n-ar strica ca CNC-ul să le pună la dipoziţie un manual despre “Cum se scrie un scenariu”.
Şi dacă aceştia ar răspunde la întrebările alea banale din primul an de şcoală de genul “cât de credibile sunt personajele?”, “care e intriga?”, “care e structura
scenariului?”, “care sunt motivaţiile protagoniştilor?”, “care e povestea - există o poveste?”, poate ar ajunge la o impresie comună despre calitatea unui anumit scenariu.
INFO PLUS
Radu Mihăileanu va veni în România pe 21 ianuarie, pentru a alege distribuţia şi locurile de filmare pentru producţia „Concertul“, pe care o va începe la sfârşitul lunii aprilie sau începutul lunii mai.
INFO PLUS
Anamaria Marinca şi Laura Vasiliu –premiate la Palm Springs
Anamaria Marinca şi Laura Vasiliu au primit, duminică, premiul FIPRESCI al criticilor internaţionali de film pentru rolurile Otilia şi Găbiţa din “4,3,2” al lui Cristian Mungiu, cu ocazia celei de-a 19-a ediţii a Festivalului de la Palm Springs. Juriul a desemnat propunerea Croaţiei pentru Oscar, “Armin” (regia: Ognjen Svilicic), drept cel mai bun film într-o limbă străină, iar premiul pentru cel mai bun actor a fost acordat lui Song Gang, pentru rolul din “Secret Sunshine”, regizat de Lee Chang-dong (Coreea de Sud).
Actritele lui Mungiu, premiate
Festival. Actritele Anamaria Marinca si Laura Vasiliu au primit, duminica, FIPRESCI Award Best Actress pentru rolurile din filmul „4 luni, 3 saptamini si 2 zile”, de Cristian Mungiu, la
cea de a 19-a editie a Festivalului de la Palm Springs.
Distinctia le-a fost acordata de un juriu international, format din critici de film. Acelasi juriu a desemnat propunerea Croatiei pentru Oscar, „Armin”, regizat de Ognjen Svilicic, drept cel mai bun film intr-o limba straina. La cea de-a 19-a editie a Palm Springs Festival, incheiata sambata, au rulat 212 filme din 66 de tari.
cea de a 19-a editie a Festivalului de la Palm Springs.
Distinctia le-a fost acordata de un juriu international, format din critici de film. Acelasi juriu a desemnat propunerea Croatiei pentru Oscar, „Armin”, regizat de Ognjen Svilicic, drept cel mai bun film intr-o limba straina. La cea de-a 19-a editie a Palm Springs Festival, incheiata sambata, au rulat 212 filme din 66 de tari.
Ipoteza socanta despre moartea "Romanului Absolut": Eminescu a fost asasinat
Disparitia prematura a „românului absolut“, cum il numea Petre Tutea, la data de 15 iunie 1889, din cauza unei demente paralitice, cum s-a spus oficial, este una controversata. Cei mai multi sunt de parere ca Eminescu, sub un fals diagnostic, a fost otravit cu mercur, dorindu-se inlaturarea sa din viata
publica. Este primul ziarist caruia i se pune calus intr-o maniera dura, metoda care va fi perfectionata in timpul regimului comunist.
Devenit inca din 1876 jurnalist, Eminescu era poate cea mai vehementa voce care dorea unirea tarii-mama cu Ardealul, incurcand itele celor care doreau o alianta militara cu Germania si Austro-Ungaria. Ca multi alti jurnalisti, Eminescu a intrat in vizorul politiei politice si a devenit o problema si o afacere de stat. Cariera sa de ziarist incepe la „Curierul de Iasi“, urmand, apoi, din 1877, sa activeze la „Timpul“, unde, din 1880, Eminescu devine redactor-sef si redactor pe politica. In calitate de jurnalist, Eminescu critica vehement Parlamentul pentru instrainarea Basarabiei, isi acuza colegii ca participa la infiintarea unor institutii bancare in scop de specula, sustine ca apropierea de Imperiul Austro-Ungar nu este nici posibila si nici recomandabila. Eminescu era dedicat complet luptei pentru Romania, amendand atat liberalii, cat si conservatorii pentru politica de cedare in interesul marelui capital in probleme arzatoare ale timpului. Maiorescu nota la acea vreme ca „Eminescu s-a facut simtit de cum a intrat in redactie prin universul de idei al culturii ce acumulase singur, prin logica si verba“. Stapan pe sine si cu o „neobisnuita caldura sufleteasca“, Eminescu insufletea dezbaterea publica si totodata izbea necrutator „iresponsabilitatile factorilor politici, afacerismele, demagogia si logoreea paturii superpuse“.
Incomod chiar si pentru prietenii apropiati
In scurt timp, Eminescu devine incomod chiar si pentru apropiati. Situatia sa la ziar devine critica in 1880, mai ales dupa ce ataca proiectul de program al Partidului Conservator, lansat de Maiorescu, in care acesta pleda pentru subordonarea intereselor Romaniei si sacrifica romanii aflati sub puterea Imperiului Austro-Ungar. Ambasador al liberalilor la Viena, Petre P. Carp are, printre altele, sarcina de a-l reduce la tacere pe Eminescu. Intr-o scrisoare trimisa lui Titu Maiorescu, acesta ii atrage atentia: „Si mai potoliti-l pe Eminescu!“ Maiorescu protesteaza insa, in noiembrie 1881, Eminescu este inlocuit de la conducerea „Timpului“, retrogradat, iar noul redactor-sef il ataca pe jurnalist chiar in ziarul pe care acesta il condusese.
In 1882, Eminescu participa la fondarea Societatii Carpatii, care isi propunea sa sprijine orice „intreprindere romaneasca“. Adevaratul scop avea, insa, in vedere situatia romanilor din Imperiu. Considerata subversiva de catre serviciile secrete vieneze, organizatia este atent supravegheata. Aici sunt infiltrati agenti, dar si in redactie. Manifestarile organizate de Societatea Carpatii ingrijorau, in mod deosebit, reprezentanta diplomatica a Austro-Ungariei in Romånia. Societatea era un adevarat partid secret de rezerva, cu mii de membri, care milita fatis pentru ruperea Ardealului de Imperiul Austro-Ungar si alipirea la tara, dar executa si actiuni conspirative.
Ziaristul Eminescu, urmarit de servicii secrete straine
Ministrul plenipotentiar al Austro-Ungariei la Bucuresti, Ernst von Mayr, scria, pe 7 septembrie 1882, intr-o nota informativa pentru ministrul Casei imperiale si ministrul de externe din Viena ca „Societatea Carpatii a tinut la 4 iunie o sedinta publica, careia i-a urmat o consfatuire secreta. Despre aceasta am primit din sursa sigura urmatoarele informatii: subiectul consfatuirii a fost situatia politica“. In nota se mai arata ca Societatea dorea sa coopteze studenti transilvaneni de nationalitate romana, care studiau in Bucuresti, pentru a contribui la formarea opiniei publice in favoarea unei „Dacii Mari“. Dintr-un alt raport transmis ministrului de externe austro-ungar Kalkony, in care se vorbea despre o adunare a Societatii, aflam ca un redactor al ziarului „Bukarester Tageblatt“ si spion austriac, Lachman, urmarea foarte atent tot ce intreprindea Eminescu. Baronul von Mayr, ambasadorul Austro-Ungariei la Bucuresti, spunea ca „Eminescu este in permanenta urmarit de F. Lachman, agent austro-ungar care avea sub observatie miscarea «iridenta» a ardelenilor din Bucuresti si ale carui rapoarte sunt astazi cunoscute“.
Necesitatea inlaturarii sale din viata publica
Eminescu continua sa combata si o facea furibund. Critica maghiarizarea numelor romanesti din Transilvania, dar si pe Carol I pentru ca nu se impunea. Condamna „mica intelegere“ dintre conservatori si liberali, iar asta i-a adus si mai multi dusmani. Posibilitatea ca Eminescu sa devina parlamentar, cum obisnuia sa se intample cu multi jurnalisti ai vremii, ar fi fost una nefasta pentru puterile externe Romåniei, pentru ca ar fi putut genera un curent politic ostil si, implicit, neconvenabil intereselor acestora. In acea perioada, Austro-Ungaria rupe relatiile diplomatice cu Romania pentru 48 de ore, Germania ameninta cu razboiul, prin Bismark, care trimite o telegrama lui Carol I, iar Societatea Carpatii este desfiintata. Pe 28 iunie ar fi trebuit semnat tratatul secret de alianta dintre Romania si Tripla Alianta, formata din Austro-Ungaria, Germania si Italia. Acesta prevedea ca tara noastra sa se orienteze politic, in primul rand, spre Austro-Ungaria si interzicea orice proteste pentru eliberarea Ardealului, iar conditia semnarii era anihilarea revendicarii Ardealului de catre Bucuresti. Pana la urma, tratatul va fi semnat in septembrie 1883.
28 iunie 1883, zi fatidica pentru marele poet
Conspiratia asasinarii fizice si morale a lui Eminescu rabufneste tot la data de 28 iunie 1883, cand au loc o serie de evenimente ciudate, menite sa fabrice nebunia eminesciana. In canoanele vremii, a fi declarat nebun insemna indepartarea definitiva din viata publica si, automat, ducea la destituirea celui atins de boala. Se lanseaza zvonul nebuniei inexplicabile, se inventeaza povestea unei boli venerice, se insista pe activitatea sa poetica si mai putin pe cea de jurnalist. Sotia lui Slavici ii trimite lui Maiorescu un billet prin care il instiinteaza ca „domnul Eminescu a innebunit. Va rog faceti ceva sa ma scap de el, ca e foarte rau“. In acea zi, Eminescu se afla la baia publica Mitrasewschi, in compania lui Grigore Ventura, care-l provoaca la o discutie aprinsa pe acesta, pentru ca imediat sa cheme politia pentru „a ridica un nebun“. Eminescu este salvat de prietenii sai apropiati, Secaseanu si Ocaseanu, care-l calmeaza si-l duc acasa. A fost totusi gasit si internat la ospiciu. Politia ii sigileaza casa, iar Maiorescu ii ridica toate manuscrisele si documentele. Ziarul „Romanul“, cu care poetul se afla in polemica, scrie la data de 1 iulie 1883: „Aflam cu sincera parere de rau, ca dl Mihai Eminescu, redactor la ziarul «Timpul», tanar plin de talent si inzestrat, un deosebit geniu poetic, a cazut greu bolnav.“
Calvarul trece prin multe tari
Urmeaza o serie de internari in diferite sanatorii din tara si strainatate. Este otravit lent cu mercur, sub pretextul tratarii asa-zisei boli venerice de care suferea – sifilis – , este batut in cap cu franghia uda, i se fac bai reci in plina iarna, dar poetul se incapataneaza sa nu moara. Un an mai tarziu, Ioan Slavici scria ca „repausul medicamentos sustinut cu indarjire de Mihail Eminescu, pe timpul fugii din Bucuresti la Viena si apoi la Florenta, l-a adus in tara sanatos“. Eminescu insusi, dornic sa reintre in presa, citea stiri despre boala lui. Se revolta spargand vitrinele librariilor sau luandu-si propriile volume de versuri de pe rafturi pentru a le arunca in noroi, calcandu-le in picioare. Un astfel de episod a avut loc pe 8 noiembrie 1886, urmat fiind de internarea sa, ca alineat psihic, la Manastirea Neamt. I s-a mai adus acuzatia ca se lua de femei pe strazile Iasiului, ca le atingea din mers sau ca le apuca de turnura rochiei. Nu putem afla niciodata daca aceste lucruri au fost adevarate. Ajuns la Neamt, Eminescu isi gaseste linistea continuand sa scrie in ciuda tuturor.
«Pacientul» se insanatoseste radical
Intors in casa surorii sale Henrietta, in 1887, este supus unui consult medical din care reiese ca era sanatos psihic. Pe 13 iulie, Eminescu, insotit de sora sa si de un medic
din partea locului, Grigore Focsa, ajung la Iasi. A doua zi, la ora 11, are loc un consult medical la care asista dr. Filipescu, medic primar al orasului Iasi, col. dr. Otremba, medic sef al Corpului IV Armata, dr. Rigler, dr. C.Bottez si dr. Negel, profesori la Facultatea de Medicina. Medicii au ajuns la concluzia ca sanatatea lui Eminescu nu este deloc alterata si ca „trebuie a-l supune unui tratament radical numai in ceea ce priveste boala lui cea neglijata, care se manifesta la picioare“. Eminescu este deci sanatos psihic si capabil de a crea.
Ziarist din nou, primeste lovitura finala
In 1888, Eminescu ajunge la Bucuresti insotit de Veronica Micle, care-l scosese din casa Henriettei. In Capitala, poetul isi regaseste vocatia de jurnalist colaborand sub pseudonim cu mai multe ziare si reviste. Pe 13 ianuarie 1889, Eminescu scrie un articol ce va zgudui gurvernul, facandu-l pe Guna Vernescu sa demisioneze, rupand o coalitie fragila a conservatorilor cu liberalii. Destul de repede insa, se va afla faptul ca autorul articolului este „bietul Eminescu“. Este cautat, gasit si internat din nou, in luna martie, in sanatoriul doctorului Sutu. La 13 aprilie 1889, procurorul Mavros ii cere primului presedinte al Tribunalului Ilfov constituirea unei cure pentru pacientul Mihai Eminescu. Titu Maiorescu, Dem Laurian, Stefan Mihailescu, I.L. Caragiale, I. Gr. Valentineanu si Mihail Braneanu au fost convocati si au depus la sectia a doua a tribunalului un proces verbal: „Boala fiind in recidiva, reclama interdictia pacientului si randuirea unui tutor care sa poata primi de la stat pensia lui viagera si sa poata ingriji de intretinerea interzisului“. Acesta a fost redactat in intregime de catre Maiorescu, semnat (pe 12 iunie 1889), iar doctorii Sutu si Petrescu au depus un raport medico-legal in sprijinul procesului verbal, ce continea un interogatoriu destul de controversat de eminescologii moderni. Trei zile mai tarziu, Mihai Eminescu isi gaseste sfarsitul, subit si foarte suspect. In acel moment, de fata s-a gasit doctorul Vines, care, in 1926, povestea ca Eminescu s-a asezat pe pat, iar „peste cateva minute cade intr-o sincopa si moare imediat“. Dupa cum se stie, varianta oficiala a mortii poetului este dementa paralitica.
Cauzele mortii,contestate de medici moderni
Punand cap la cap toate dovezile stranse timp de mai multi ani, Ovidiu Vuia scrie un articol in ziarul „Libertatea“ editat la New York, in mai 1987. „Concluziile mele ca medic neuropsihiatru, cercetator stiintific, autor a peste o suta de lucrari din domeniul patologiei creierului, sunt cat se poate de clare. Eminescu nu a suferit de lues si nu a avut o dementa paralitica“. Pe 16 iunie 1889, la o zi dupa deces, lui Eminescu i se face autopsia. Raportul care exista la Academie, dar care nu este semnat, arata ca, dupa autopsie, creierul lui Eminescu avea 1.495 de grame, exact ca si al poetului Schiller, insa, uitat pe fereastra, la soare, acesta nu a mai putut fi examinat de catre Gheorghe Marinescu, asistent la acea vreme al lui Victor Babes. Marinescu spune ca circumvolutiunile creierului erau bine dezvoltate, insa starea de descompunere a organului nu i-a permis efectuarea unei examinari profunde. De asemenea, autopsia mai arata ca inima
, ficatul si rinichii erau intr-o stare deplorabila. Rinichii albi si modificarile suferite la ficat sunt caracteristice unui grave intoxicatii cu mercur.
Argumentele ipotezei
Eminescu era perfect sanatos in perioada 1886-1887 pe când se afla la Manastirea Neamt. Gala Galaction vorbeste despre un Eminescu intreg la minte, marturie fiind si actele de bucatarie
ale manastirii, intocmite de poet, precum si faptul ca atunci a creat poezii ca „ De ce nu-mi vii?“ etc.
In ultima perioada a vietii sale, cei care l-au intâlnit spun ca era apt si dornic de munca, vorbesc despre nenumaratele note si scrieri ale jurnalistului. Pe când, daca ar fi suferit de paralizie sau de abulie, Eminescu nu ar mai fi simtit nevoia sa creeze.In buzunarul de la haina pe care o purta in momentul mortii, se aflau scrise de mâna, poeziile „Viata“ si „Stelele in cer“.
Prima criza a lui Eminescu, din 1883-1884, cât si recidiva corespund unei psihoze maniaco-depresive, in amândoua cazurile parasind spitalul aproape complet restabilit, cu facultatile intelectuale normale.Inca din Renastere se stia ca tratarea sifilisului cu fumigatii de mercur, dupa cum scria Benvenutto Cellini, avea efect doar in tratarea bolii doar in stadiul primar sau secundar, mai putin in cel tertiar, si deloc in sifilisul localizat cerebral.
Supradozajul medicamentos a jucat un rol important in evolutia bolii poetului. Interesarea sistemului nervos central in intoxicatia cronica cu mercur explica modificarile de comportament, depresie mentala, halucinatii si insomnie.Dupa cum reiese din notele doctorului Vines, starea lui Eminescu s-a agravat in clinica: „I-a aparut o stare deliranta, cu dureri in tot corpul, tremuraturi, incetinirea reflexelor pupilare (la internare normale), tulburari grave sfincteriene“. Aceste simptome sunt explicate prin injectiile cu mercur pe care le primeste in clinica, fara rezultat asupra bolii psihice, dar cu urmari grave secundare.
Autopsia evidentiaza ca rinichii poetului erau albi, iar ficatul era modificat, caracteristice pentru o intoxicatie cu mercur. Creierul sau, lasat pe un pervaz la soare, câteva zile, nu a fost niciodata evaluat de catre exigentul Victor Babes: „Creierul mi-a fost adus de la Institutul Sutu intr-o stare de putrefactie care nu permitea un studiu fin al structurii circumvolutiunilor“.
publica. Este primul ziarist caruia i se pune calus intr-o maniera dura, metoda care va fi perfectionata in timpul regimului comunist.
Devenit inca din 1876 jurnalist, Eminescu era poate cea mai vehementa voce care dorea unirea tarii-mama cu Ardealul, incurcand itele celor care doreau o alianta militara cu Germania si Austro-Ungaria. Ca multi alti jurnalisti, Eminescu a intrat in vizorul politiei politice si a devenit o problema si o afacere de stat. Cariera sa de ziarist incepe la „Curierul de Iasi“, urmand, apoi, din 1877, sa activeze la „Timpul“, unde, din 1880, Eminescu devine redactor-sef si redactor pe politica. In calitate de jurnalist, Eminescu critica vehement Parlamentul pentru instrainarea Basarabiei, isi acuza colegii ca participa la infiintarea unor institutii bancare in scop de specula, sustine ca apropierea de Imperiul Austro-Ungar nu este nici posibila si nici recomandabila. Eminescu era dedicat complet luptei pentru Romania, amendand atat liberalii, cat si conservatorii pentru politica de cedare in interesul marelui capital in probleme arzatoare ale timpului. Maiorescu nota la acea vreme ca „Eminescu s-a facut simtit de cum a intrat in redactie prin universul de idei al culturii ce acumulase singur, prin logica si verba“. Stapan pe sine si cu o „neobisnuita caldura sufleteasca“, Eminescu insufletea dezbaterea publica si totodata izbea necrutator „iresponsabilitatile factorilor politici, afacerismele, demagogia si logoreea paturii superpuse“.
Incomod chiar si pentru prietenii apropiati
In scurt timp, Eminescu devine incomod chiar si pentru apropiati. Situatia sa la ziar devine critica in 1880, mai ales dupa ce ataca proiectul de program al Partidului Conservator, lansat de Maiorescu, in care acesta pleda pentru subordonarea intereselor Romaniei si sacrifica romanii aflati sub puterea Imperiului Austro-Ungar. Ambasador al liberalilor la Viena, Petre P. Carp are, printre altele, sarcina de a-l reduce la tacere pe Eminescu. Intr-o scrisoare trimisa lui Titu Maiorescu, acesta ii atrage atentia: „Si mai potoliti-l pe Eminescu!“ Maiorescu protesteaza insa, in noiembrie 1881, Eminescu este inlocuit de la conducerea „Timpului“, retrogradat, iar noul redactor-sef il ataca pe jurnalist chiar in ziarul pe care acesta il condusese.
In 1882, Eminescu participa la fondarea Societatii Carpatii, care isi propunea sa sprijine orice „intreprindere romaneasca“. Adevaratul scop avea, insa, in vedere situatia romanilor din Imperiu. Considerata subversiva de catre serviciile secrete vieneze, organizatia este atent supravegheata. Aici sunt infiltrati agenti, dar si in redactie. Manifestarile organizate de Societatea Carpatii ingrijorau, in mod deosebit, reprezentanta diplomatica a Austro-Ungariei in Romånia. Societatea era un adevarat partid secret de rezerva, cu mii de membri, care milita fatis pentru ruperea Ardealului de Imperiul Austro-Ungar si alipirea la tara, dar executa si actiuni conspirative.
Ziaristul Eminescu, urmarit de servicii secrete straine
Ministrul plenipotentiar al Austro-Ungariei la Bucuresti, Ernst von Mayr, scria, pe 7 septembrie 1882, intr-o nota informativa pentru ministrul Casei imperiale si ministrul de externe din Viena ca „Societatea Carpatii a tinut la 4 iunie o sedinta publica, careia i-a urmat o consfatuire secreta. Despre aceasta am primit din sursa sigura urmatoarele informatii: subiectul consfatuirii a fost situatia politica“. In nota se mai arata ca Societatea dorea sa coopteze studenti transilvaneni de nationalitate romana, care studiau in Bucuresti, pentru a contribui la formarea opiniei publice in favoarea unei „Dacii Mari“. Dintr-un alt raport transmis ministrului de externe austro-ungar Kalkony, in care se vorbea despre o adunare a Societatii, aflam ca un redactor al ziarului „Bukarester Tageblatt“ si spion austriac, Lachman, urmarea foarte atent tot ce intreprindea Eminescu. Baronul von Mayr, ambasadorul Austro-Ungariei la Bucuresti, spunea ca „Eminescu este in permanenta urmarit de F. Lachman, agent austro-ungar care avea sub observatie miscarea «iridenta» a ardelenilor din Bucuresti si ale carui rapoarte sunt astazi cunoscute“.
Necesitatea inlaturarii sale din viata publica
Eminescu continua sa combata si o facea furibund. Critica maghiarizarea numelor romanesti din Transilvania, dar si pe Carol I pentru ca nu se impunea. Condamna „mica intelegere“ dintre conservatori si liberali, iar asta i-a adus si mai multi dusmani. Posibilitatea ca Eminescu sa devina parlamentar, cum obisnuia sa se intample cu multi jurnalisti ai vremii, ar fi fost una nefasta pentru puterile externe Romåniei, pentru ca ar fi putut genera un curent politic ostil si, implicit, neconvenabil intereselor acestora. In acea perioada, Austro-Ungaria rupe relatiile diplomatice cu Romania pentru 48 de ore, Germania ameninta cu razboiul, prin Bismark, care trimite o telegrama lui Carol I, iar Societatea Carpatii este desfiintata. Pe 28 iunie ar fi trebuit semnat tratatul secret de alianta dintre Romania si Tripla Alianta, formata din Austro-Ungaria, Germania si Italia. Acesta prevedea ca tara noastra sa se orienteze politic, in primul rand, spre Austro-Ungaria si interzicea orice proteste pentru eliberarea Ardealului, iar conditia semnarii era anihilarea revendicarii Ardealului de catre Bucuresti. Pana la urma, tratatul va fi semnat in septembrie 1883.
28 iunie 1883, zi fatidica pentru marele poet
Conspiratia asasinarii fizice si morale a lui Eminescu rabufneste tot la data de 28 iunie 1883, cand au loc o serie de evenimente ciudate, menite sa fabrice nebunia eminesciana. In canoanele vremii, a fi declarat nebun insemna indepartarea definitiva din viata publica si, automat, ducea la destituirea celui atins de boala. Se lanseaza zvonul nebuniei inexplicabile, se inventeaza povestea unei boli venerice, se insista pe activitatea sa poetica si mai putin pe cea de jurnalist. Sotia lui Slavici ii trimite lui Maiorescu un billet prin care il instiinteaza ca „domnul Eminescu a innebunit. Va rog faceti ceva sa ma scap de el, ca e foarte rau“. In acea zi, Eminescu se afla la baia publica Mitrasewschi, in compania lui Grigore Ventura, care-l provoaca la o discutie aprinsa pe acesta, pentru ca imediat sa cheme politia pentru „a ridica un nebun“. Eminescu este salvat de prietenii sai apropiati, Secaseanu si Ocaseanu, care-l calmeaza si-l duc acasa. A fost totusi gasit si internat la ospiciu. Politia ii sigileaza casa, iar Maiorescu ii ridica toate manuscrisele si documentele. Ziarul „Romanul“, cu care poetul se afla in polemica, scrie la data de 1 iulie 1883: „Aflam cu sincera parere de rau, ca dl Mihai Eminescu, redactor la ziarul «Timpul», tanar plin de talent si inzestrat, un deosebit geniu poetic, a cazut greu bolnav.“
Calvarul trece prin multe tari
Urmeaza o serie de internari in diferite sanatorii din tara si strainatate. Este otravit lent cu mercur, sub pretextul tratarii asa-zisei boli venerice de care suferea – sifilis – , este batut in cap cu franghia uda, i se fac bai reci in plina iarna, dar poetul se incapataneaza sa nu moara. Un an mai tarziu, Ioan Slavici scria ca „repausul medicamentos sustinut cu indarjire de Mihail Eminescu, pe timpul fugii din Bucuresti la Viena si apoi la Florenta, l-a adus in tara sanatos“. Eminescu insusi, dornic sa reintre in presa, citea stiri despre boala lui. Se revolta spargand vitrinele librariilor sau luandu-si propriile volume de versuri de pe rafturi pentru a le arunca in noroi, calcandu-le in picioare. Un astfel de episod a avut loc pe 8 noiembrie 1886, urmat fiind de internarea sa, ca alineat psihic, la Manastirea Neamt. I s-a mai adus acuzatia ca se lua de femei pe strazile Iasiului, ca le atingea din mers sau ca le apuca de turnura rochiei. Nu putem afla niciodata daca aceste lucruri au fost adevarate. Ajuns la Neamt, Eminescu isi gaseste linistea continuand sa scrie in ciuda tuturor.
«Pacientul» se insanatoseste radical
Intors in casa surorii sale Henrietta, in 1887, este supus unui consult medical din care reiese ca era sanatos psihic. Pe 13 iulie, Eminescu, insotit de sora sa si de un medic
din partea locului, Grigore Focsa, ajung la Iasi. A doua zi, la ora 11, are loc un consult medical la care asista dr. Filipescu, medic primar al orasului Iasi, col. dr. Otremba, medic sef al Corpului IV Armata, dr. Rigler, dr. C.Bottez si dr. Negel, profesori la Facultatea de Medicina. Medicii au ajuns la concluzia ca sanatatea lui Eminescu nu este deloc alterata si ca „trebuie a-l supune unui tratament radical numai in ceea ce priveste boala lui cea neglijata, care se manifesta la picioare“. Eminescu este deci sanatos psihic si capabil de a crea.
Ziarist din nou, primeste lovitura finala
In 1888, Eminescu ajunge la Bucuresti insotit de Veronica Micle, care-l scosese din casa Henriettei. In Capitala, poetul isi regaseste vocatia de jurnalist colaborand sub pseudonim cu mai multe ziare si reviste. Pe 13 ianuarie 1889, Eminescu scrie un articol ce va zgudui gurvernul, facandu-l pe Guna Vernescu sa demisioneze, rupand o coalitie fragila a conservatorilor cu liberalii. Destul de repede insa, se va afla faptul ca autorul articolului este „bietul Eminescu“. Este cautat, gasit si internat din nou, in luna martie, in sanatoriul doctorului Sutu. La 13 aprilie 1889, procurorul Mavros ii cere primului presedinte al Tribunalului Ilfov constituirea unei cure pentru pacientul Mihai Eminescu. Titu Maiorescu, Dem Laurian, Stefan Mihailescu, I.L. Caragiale, I. Gr. Valentineanu si Mihail Braneanu au fost convocati si au depus la sectia a doua a tribunalului un proces verbal: „Boala fiind in recidiva, reclama interdictia pacientului si randuirea unui tutor care sa poata primi de la stat pensia lui viagera si sa poata ingriji de intretinerea interzisului“. Acesta a fost redactat in intregime de catre Maiorescu, semnat (pe 12 iunie 1889), iar doctorii Sutu si Petrescu au depus un raport medico-legal in sprijinul procesului verbal, ce continea un interogatoriu destul de controversat de eminescologii moderni. Trei zile mai tarziu, Mihai Eminescu isi gaseste sfarsitul, subit si foarte suspect. In acel moment, de fata s-a gasit doctorul Vines, care, in 1926, povestea ca Eminescu s-a asezat pe pat, iar „peste cateva minute cade intr-o sincopa si moare imediat“. Dupa cum se stie, varianta oficiala a mortii poetului este dementa paralitica.
Cauzele mortii,contestate de medici moderni
Punand cap la cap toate dovezile stranse timp de mai multi ani, Ovidiu Vuia scrie un articol in ziarul „Libertatea“ editat la New York, in mai 1987. „Concluziile mele ca medic neuropsihiatru, cercetator stiintific, autor a peste o suta de lucrari din domeniul patologiei creierului, sunt cat se poate de clare. Eminescu nu a suferit de lues si nu a avut o dementa paralitica“. Pe 16 iunie 1889, la o zi dupa deces, lui Eminescu i se face autopsia. Raportul care exista la Academie, dar care nu este semnat, arata ca, dupa autopsie, creierul lui Eminescu avea 1.495 de grame, exact ca si al poetului Schiller, insa, uitat pe fereastra, la soare, acesta nu a mai putut fi examinat de catre Gheorghe Marinescu, asistent la acea vreme al lui Victor Babes. Marinescu spune ca circumvolutiunile creierului erau bine dezvoltate, insa starea de descompunere a organului nu i-a permis efectuarea unei examinari profunde. De asemenea, autopsia mai arata ca inima
, ficatul si rinichii erau intr-o stare deplorabila. Rinichii albi si modificarile suferite la ficat sunt caracteristice unui grave intoxicatii cu mercur.
Argumentele ipotezei
Eminescu era perfect sanatos in perioada 1886-1887 pe când se afla la Manastirea Neamt. Gala Galaction vorbeste despre un Eminescu intreg la minte, marturie fiind si actele de bucatarie
ale manastirii, intocmite de poet, precum si faptul ca atunci a creat poezii ca „ De ce nu-mi vii?“ etc.
In ultima perioada a vietii sale, cei care l-au intâlnit spun ca era apt si dornic de munca, vorbesc despre nenumaratele note si scrieri ale jurnalistului. Pe când, daca ar fi suferit de paralizie sau de abulie, Eminescu nu ar mai fi simtit nevoia sa creeze.In buzunarul de la haina pe care o purta in momentul mortii, se aflau scrise de mâna, poeziile „Viata“ si „Stelele in cer“.
Prima criza a lui Eminescu, din 1883-1884, cât si recidiva corespund unei psihoze maniaco-depresive, in amândoua cazurile parasind spitalul aproape complet restabilit, cu facultatile intelectuale normale.Inca din Renastere se stia ca tratarea sifilisului cu fumigatii de mercur, dupa cum scria Benvenutto Cellini, avea efect doar in tratarea bolii doar in stadiul primar sau secundar, mai putin in cel tertiar, si deloc in sifilisul localizat cerebral.
Supradozajul medicamentos a jucat un rol important in evolutia bolii poetului. Interesarea sistemului nervos central in intoxicatia cronica cu mercur explica modificarile de comportament, depresie mentala, halucinatii si insomnie.Dupa cum reiese din notele doctorului Vines, starea lui Eminescu s-a agravat in clinica: „I-a aparut o stare deliranta, cu dureri in tot corpul, tremuraturi, incetinirea reflexelor pupilare (la internare normale), tulburari grave sfincteriene“. Aceste simptome sunt explicate prin injectiile cu mercur pe care le primeste in clinica, fara rezultat asupra bolii psihice, dar cu urmari grave secundare.
Autopsia evidentiaza ca rinichii poetului erau albi, iar ficatul era modificat, caracteristice pentru o intoxicatie cu mercur. Creierul sau, lasat pe un pervaz la soare, câteva zile, nu a fost niciodata evaluat de catre exigentul Victor Babes: „Creierul mi-a fost adus de la Institutul Sutu intr-o stare de putrefactie care nu permitea un studiu fin al structurii circumvolutiunilor“.
Decodarile aceleiasi imagini
Astazi se implinesc 158 de ani de la nasterea lui Mihai Eminescu. La Ipotesti, in Bucuresti si in toata tara au loc, ca in fiecare an pe 15 ianuarie, manifestari dedicate aniversarii poetului. Cu acelasi prilej, editura "Cartea Romaneasca" lanseaza un volum anticanonic despre cel comemorat: "Eminescu. Negocierea unei imagini" de Iulian Costache. Tot maine, va incepe, la Centrul Cultural al sectorului 2, cea de-a IX-a editie a Festivalului National de Creatie "Mihai Eminescu", un concurs organizat de Primaria Sectorului 2, in parteneriat cu Muzeul Literaturii Romane.
Memorial Ipotesti-Centrul National de Studii "Mihai Eminescu" organizeaza astazi o noua editie a "Zilelor Eminescu", care va incepe la ora 10.00 cu o slujba de pomenire la bisericuta familiei Eminovici, cu hramul "Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril", urmand ca la ora 11.00, la Amfiteatrul "Laurentiu Ulici" al Bibliotecii Nationale de Poezie sa aiba loc lansarea volumului "Eminescu. Negocierea unei imagini", de Iulian Costache, aparut la editura Cartea Romaneasca. In acelasi Amfiteatru participantii vor putea viziona documentarul "Veronica Micle - Mihai Eminescu", un film realizat de Cosmin Niculescu pentru postul B1 TV cu sprijinul Memorialului Ipotesti- Centrul National de Studii "Mihai Eminescu", urmat de lansarea filmului EMINESCU, in regia lui Veceslav Habailo (Ucraina), prezentat de Vasile Carlagciuc de la Radio Ucraina International. Manifestarile vor continua la Ipotesti pe parcursul intregii zile.
La Bucuresti, Colegiul National "Mihai Eminescu" va aniversa, astazi si maine, implinirea a 158 de ani de la nasterea poetului, cu un recital coral, o expozitie si muzica de fanfara. Astazi, va avea loc un program artistic sustinut de Corala "Nicolae Oancea", formatia Scolii Generale numarul 36 va prezenta un program intitulat "Amintind de Eminescu", iar ziaristul Ion Rogojanu va vorbi despre "Eminescu, o permanenta sursa de inspiratie". In acelasi timp, in scoala va avea loc vernisajul expozitiei "Mihai Eminescu - valori bibliofile". Apoi, pe un fond musical al fanfarei Jandarmeriei Romane, in curtea Colegiului se vor depune flori la statuia poetului. Intre orele 10.00 si 18.00, se vor desfasura mai multe ateliere de lucru avand ca teme Masca in opera eminesciana si, de asemenea, va avea loc un "Carnaval al Poemelor", o parada de masti la ciclul primar.
Concurs de creatie
Cea de-a IX-a editie a Festivalului National de Creatie "Mihai Eminescu", un concurs organizat de Primaria Sectorului 2, in parteneriat cu Muzeul Literaturii Romane, incepe, astazi la Centrul Cultural al Sectorului 2. Concursul de creatie literara - poezie, proza scurta, eseu, teatru scurt, critica - se va desfasura in intervalul 15 ianuarie - 16 iunie, adresandu-se tuturor creatorilor neconsacrati din tara, dar si din diaspora, care nu sunt membri ai Uniunii Scriitorilor sau ai altor uniuni de creatie.
Placheta bilingva
Cu acelasi prilej al aniversarii nasterii lui Eminescu, a fost editata de Uniunea Scriitorilor din Romania, filiala Cluj, la 125 de ani de la aparitia volumului Poesii (21 decembrie, 1883 ń pe coperta, 1884), placheta bilingva 12 poeme pentru minte, inima si literatura/12 vers az észnek, a szivnek és az irodalomnak. Selectia poeziilor a tinut seama si de preferintele elevilor de la Colegiul National George Cosbuc Cluj-Napoca, scoala Constantin Brancusi Cluj-Napoca si scoala Ioan Opris Turda. Placheta consemneaza amanuntul ca prima traducere din Eminescu s-a intamplat in limba maghiara si la Cluj: in 1885, Sandor Jozsef publica in nr. din 25 decembrie al revistei Kolozsvari Kozlony (Informatia Clujului) poezia Atat de frageda sub titlul Cseresznyefa fehér viraga.
Memorial Ipotesti-Centrul National de Studii "Mihai Eminescu" organizeaza astazi o noua editie a "Zilelor Eminescu", care va incepe la ora 10.00 cu o slujba de pomenire la bisericuta familiei Eminovici, cu hramul "Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril", urmand ca la ora 11.00, la Amfiteatrul "Laurentiu Ulici" al Bibliotecii Nationale de Poezie sa aiba loc lansarea volumului "Eminescu. Negocierea unei imagini", de Iulian Costache, aparut la editura Cartea Romaneasca. In acelasi Amfiteatru participantii vor putea viziona documentarul "Veronica Micle - Mihai Eminescu", un film realizat de Cosmin Niculescu pentru postul B1 TV cu sprijinul Memorialului Ipotesti- Centrul National de Studii "Mihai Eminescu", urmat de lansarea filmului EMINESCU, in regia lui Veceslav Habailo (Ucraina), prezentat de Vasile Carlagciuc de la Radio Ucraina International. Manifestarile vor continua la Ipotesti pe parcursul intregii zile.
La Bucuresti, Colegiul National "Mihai Eminescu" va aniversa, astazi si maine, implinirea a 158 de ani de la nasterea poetului, cu un recital coral, o expozitie si muzica de fanfara. Astazi, va avea loc un program artistic sustinut de Corala "Nicolae Oancea", formatia Scolii Generale numarul 36 va prezenta un program intitulat "Amintind de Eminescu", iar ziaristul Ion Rogojanu va vorbi despre "Eminescu, o permanenta sursa de inspiratie". In acelasi timp, in scoala va avea loc vernisajul expozitiei "Mihai Eminescu - valori bibliofile". Apoi, pe un fond musical al fanfarei Jandarmeriei Romane, in curtea Colegiului se vor depune flori la statuia poetului. Intre orele 10.00 si 18.00, se vor desfasura mai multe ateliere de lucru avand ca teme Masca in opera eminesciana si, de asemenea, va avea loc un "Carnaval al Poemelor", o parada de masti la ciclul primar.
Concurs de creatie
Cea de-a IX-a editie a Festivalului National de Creatie "Mihai Eminescu", un concurs organizat de Primaria Sectorului 2, in parteneriat cu Muzeul Literaturii Romane, incepe, astazi la Centrul Cultural al Sectorului 2. Concursul de creatie literara - poezie, proza scurta, eseu, teatru scurt, critica - se va desfasura in intervalul 15 ianuarie - 16 iunie, adresandu-se tuturor creatorilor neconsacrati din tara, dar si din diaspora, care nu sunt membri ai Uniunii Scriitorilor sau ai altor uniuni de creatie.
Placheta bilingva
Cu acelasi prilej al aniversarii nasterii lui Eminescu, a fost editata de Uniunea Scriitorilor din Romania, filiala Cluj, la 125 de ani de la aparitia volumului Poesii (21 decembrie, 1883 ń pe coperta, 1884), placheta bilingva 12 poeme pentru minte, inima si literatura/12 vers az észnek, a szivnek és az irodalomnak. Selectia poeziilor a tinut seama si de preferintele elevilor de la Colegiul National George Cosbuc Cluj-Napoca, scoala Constantin Brancusi Cluj-Napoca si scoala Ioan Opris Turda. Placheta consemneaza amanuntul ca prima traducere din Eminescu s-a intamplat in limba maghiara si la Cluj: in 1885, Sandor Jozsef publica in nr. din 25 decembrie al revistei Kolozsvari Kozlony (Informatia Clujului) poezia Atat de frageda sub titlul Cseresznyefa fehér viraga.
Animalele clonate, bune pentru friptură
Autoritatea pentru Siguranţa Alimentelor spune că produsele
provenind de la animale concepute în eprubetă nu prezintă pericol.
La mai mult
de un deceniu de la clonarea primului
mamifer, oaia Dolly, de către expertul britanic Ian Wilmut, carnea clonată mai face un pas către farfuriile europenilor.
Produsele alimentare provenind de la animalele clonate nu prezintă pericol pentru populaţie, se arată într-un document emis de Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentelor (AESA).
"Este foarte puţin probabil să existe orice fel de diferenţă în ceea ce priveşte siguranţa alimentară între produsele ce provin de la clone şi de la progeniturile clonelor comparativ cu produsele derivate din animalele crescute prin metoda tradiţională", se arată într-un proiect de opinie ştiinţifică emis de AESA.
Organizaţia observă totuşi că rata de îmbolnăvire şi cea de deces ale animalelor clonate sunt semnificativ mai mari decât în cazul animalelor crescute tradiţional. Totuşi, atât timp
cât clonele bolnave sunt împiedicate să intre în lanţul alimentar
, „nu ar trebui să existe nici un pericol pentru consumatori", conchide raportul.
provenind de la animale concepute în eprubetă nu prezintă pericol.
La mai mult
de un deceniu de la clonarea primului
mamifer, oaia Dolly, de către expertul britanic Ian Wilmut, carnea clonată mai face un pas către farfuriile europenilor.
Produsele alimentare provenind de la animalele clonate nu prezintă pericol pentru populaţie, se arată într-un document emis de Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentelor (AESA).
"Este foarte puţin probabil să existe orice fel de diferenţă în ceea ce priveşte siguranţa alimentară între produsele ce provin de la clone şi de la progeniturile clonelor comparativ cu produsele derivate din animalele crescute prin metoda tradiţională", se arată într-un proiect de opinie ştiinţifică emis de AESA.
Organizaţia observă totuşi că rata de îmbolnăvire şi cea de deces ale animalelor clonate sunt semnificativ mai mari decât în cazul animalelor crescute tradiţional. Totuşi, atât timp
cât clonele bolnave sunt împiedicate să intre în lanţul alimentar
, „nu ar trebui să existe nici un pericol pentru consumatori", conchide raportul.
Adomnitei negociaza salariile profesorilor dupa cum are chef
Ministrul Cristian Adomnitei a sters Federatia Educatiei Nationale (FEN) de pe lista sindicatelor invitate astazi de la
Ministerul Educatiei, pentru a discuta cresterile salariale din invatamant. Potrivit ministrului, aceste discutii vor fi doar unele "informale" si nu exista obligativitatea ca toate sindicatele sa fie invitate. "Evident, la discutiile formale vor fi invitate toate partile implicate in acest proces", a anuntat Adomnitei.
In ziarul nostru de sambata am scris despre cererea de mediere adresata presedintelui Traian Basescu de FSLI "Spiru Haret", care a declansat conflictul de munca pe 17 decembrie. Duminica, ministrul Educatiei a anuntat, printr-un comunicat, ca a stabilit o intalnire cu reprezentantii FSLI, pentru 15 ianuarie. In document
se precizeaza ca au fost invitate pentru a-si prezenta punctele de vedere doar sindicatele "care au participat activ atat la conceperea si definitivarea proiectului de legi ale Educatiei, cat si la rezolvarea, alaturi de MECT, a diverselor probleme ale personalului didactic". De asemenea, discutiile "reprezinta etapa de informare reciproca, premergatoare negocierilor dintre sindicate si Guvern".
Cum FEN nu a fost de acord cu modul in care a fost elaborat pachetul
de legi, este lesne de inteles motivul pentru care Cristian Adomnitei l-a "sarit" din lista participantilor la discutii. Si asta in ciuda faptului ca FEN a fost prima
dintre cele trei organizatii
sindicale care a cerut in acest an negocierea cresterilor salariale. Catalin Croitoru, presedintele FEN, spune ca se va duce totusi la intalnire. "Atat timp cat a anuntat ca se intalneste cu presedintii sindicatelor din invatamant, eu sunt unul din ei. Oricum, nu ne trebuie o invitatie speciala, pentru ca noi am facut pana acum mai multecereri, ultima chiar acum o saptamana catre primul-ministru si ministrul Educatiei, sa negociem salariile, asa incat nu e nici o problema", a precizat Croitoru. In opinia sa, nu exista intalniri "formale" sau "informale" cu sindicatele. "Orice intalnire cu sindicatele e si formala, si informala, e in toate felurile. Ministrul Educatiei nu poate face selectie la asemenea intalniri, cu unii da, cu unii nu. Sigur ca daca domnul Adomnitei cumva vrea sa se pastreze in afara legii si sa dea dovada si de un comportament necivilizat, n-are decat sa ma dea afara sau nu stiu ce sa faca - o sa vedem la fata locului. Pentru ca ministerul nu e proprietatea lui, iar legile il obliga la un anume comportament in relatia de parteneriat social", a mai spus presedintele FEN.
Ministerul Educatiei, pentru a discuta cresterile salariale din invatamant. Potrivit ministrului, aceste discutii vor fi doar unele "informale" si nu exista obligativitatea ca toate sindicatele sa fie invitate. "Evident, la discutiile formale vor fi invitate toate partile implicate in acest proces", a anuntat Adomnitei.
In ziarul nostru de sambata am scris despre cererea de mediere adresata presedintelui Traian Basescu de FSLI "Spiru Haret", care a declansat conflictul de munca pe 17 decembrie. Duminica, ministrul Educatiei a anuntat, printr-un comunicat, ca a stabilit o intalnire cu reprezentantii FSLI, pentru 15 ianuarie. In document
se precizeaza ca au fost invitate pentru a-si prezenta punctele de vedere doar sindicatele "care au participat activ atat la conceperea si definitivarea proiectului de legi ale Educatiei, cat si la rezolvarea, alaturi de MECT, a diverselor probleme ale personalului didactic". De asemenea, discutiile "reprezinta etapa de informare reciproca, premergatoare negocierilor dintre sindicate si Guvern".
Cum FEN nu a fost de acord cu modul in care a fost elaborat pachetul
de legi, este lesne de inteles motivul pentru care Cristian Adomnitei l-a "sarit" din lista participantilor la discutii. Si asta in ciuda faptului ca FEN a fost prima
dintre cele trei organizatii
sindicale care a cerut in acest an negocierea cresterilor salariale. Catalin Croitoru, presedintele FEN, spune ca se va duce totusi la intalnire. "Atat timp cat a anuntat ca se intalneste cu presedintii sindicatelor din invatamant, eu sunt unul din ei. Oricum, nu ne trebuie o invitatie speciala, pentru ca noi am facut pana acum mai multecereri, ultima chiar acum o saptamana catre primul-ministru si ministrul Educatiei, sa negociem salariile, asa incat nu e nici o problema", a precizat Croitoru. In opinia sa, nu exista intalniri "formale" sau "informale" cu sindicatele. "Orice intalnire cu sindicatele e si formala, si informala, e in toate felurile. Ministrul Educatiei nu poate face selectie la asemenea intalniri, cu unii da, cu unii nu. Sigur ca daca domnul Adomnitei cumva vrea sa se pastreze in afara legii si sa dea dovada si de un comportament necivilizat, n-are decat sa ma dea afara sau nu stiu ce sa faca - o sa vedem la fata locului. Pentru ca ministerul nu e proprietatea lui, iar legile il obliga la un anume comportament in relatia de parteneriat social", a mai spus presedintele FEN.
Oraşul cailor morţi şi abandonaţi în plină stradă
Pe una din străzile Galaţiului, un ţigan mâna doi cai de care era legat un al treilea animal mort. Imaginea de groază a putut fi văzută, luni la prânz, pe strada Stadionului. Stăpânul cabalinelor abandonate pe străzi recupera stârvul animalului ca să aibă carne pentru copii
! La mică distanţă de locul unde se petrecea această scenă, un alt cal abandonat pe străzi căuta hrană într-o ghenă de gunoi. După cum arăta, numai piele şi oase, nici acest animal nu mai avea mult
de trăit.
Alt cal, mai puţin norocos, a fost aruncat pe o grămadă de gunoi, după ce şi-a dat obştescul sfârşit. Stârvul stă abandonat de câteva zile pe strada Frunzei, în imediata apropiere a unor vile
ce se ridică printre bordeie ţigăneşti. Foştii stăpâni ai calului, care mai păstrează în curtea mizeră doar căruţa rămasă fără animalul de povară, nu recunosc că mârţoaga le-a aparţinut. La marginea Galaţiului, pe un teren al fostelor sere Seromgal, alţi nouă cai abandonaţi sunt pe cale să moară de foame şi de frig. În aceeaşi situaţie se află alte zeci de cabaline abandonate pe străzile municipiului de la Dunăre, cu toate că există o hotărâre a Consiliului Local Galaţi care interzice creşterea cailor în interiorul oraşului.
Soluţia primăriei - abatorul
De situaţia creată, primarul Dumitru Nicolae acuză asociaţiile de protecţia animalelor, care, în opinia sa, ”nu au altă treabă decât să pupe căţeii în bot”. Iniţiativa asociaţiei ”Ajutaţi-l pe Lăbuş”, care poate aduna caii de pe străzi, cu condiţia ca municipalitatea să asigure hrana animalelor, nu a primit încă niciun răspuns din partea edilului şef Nicolae. Asta pentru că primarul Dumitru Nicolae are o altă idee: caii să fie adăpostiţi timp
de două săptămâni în grajdurile firmei
de salubritate Ecosal, după care să fie trimişi la un abator din Covasna. Asociaţia pentru protecţia animalelor, însă, doreşte salvarea cailor, care, după trecerea iernii, ar putea fi cedaţi unor gospodari din judeţ.
! La mică distanţă de locul unde se petrecea această scenă, un alt cal abandonat pe străzi căuta hrană într-o ghenă de gunoi. După cum arăta, numai piele şi oase, nici acest animal nu mai avea mult
de trăit.
Alt cal, mai puţin norocos, a fost aruncat pe o grămadă de gunoi, după ce şi-a dat obştescul sfârşit. Stârvul stă abandonat de câteva zile pe strada Frunzei, în imediata apropiere a unor vile
ce se ridică printre bordeie ţigăneşti. Foştii stăpâni ai calului, care mai păstrează în curtea mizeră doar căruţa rămasă fără animalul de povară, nu recunosc că mârţoaga le-a aparţinut. La marginea Galaţiului, pe un teren al fostelor sere Seromgal, alţi nouă cai abandonaţi sunt pe cale să moară de foame şi de frig. În aceeaşi situaţie se află alte zeci de cabaline abandonate pe străzile municipiului de la Dunăre, cu toate că există o hotărâre a Consiliului Local Galaţi care interzice creşterea cailor în interiorul oraşului.
Soluţia primăriei - abatorul
De situaţia creată, primarul Dumitru Nicolae acuză asociaţiile de protecţia animalelor, care, în opinia sa, ”nu au altă treabă decât să pupe căţeii în bot”. Iniţiativa asociaţiei ”Ajutaţi-l pe Lăbuş”, care poate aduna caii de pe străzi, cu condiţia ca municipalitatea să asigure hrana animalelor, nu a primit încă niciun răspuns din partea edilului şef Nicolae. Asta pentru că primarul Dumitru Nicolae are o altă idee: caii să fie adăpostiţi timp
de două săptămâni în grajdurile firmei
de salubritate Ecosal, după care să fie trimişi la un abator din Covasna. Asociaţia pentru protecţia animalelor, însă, doreşte salvarea cailor, care, după trecerea iernii, ar putea fi cedaţi unor gospodari din judeţ.
Frizerii mortale: Unul din doua teste de hepatita C iese pozitiv
Noile depistari reprezinta, de fapt, persoane infectate prin transfuziile facute in anii ’90, cand nu se descoperise virusul hepatitei C.
Centrul de Diagnostic si Tratament „Victor Babes“ a intrat in alerta dupa ce a depistat 20 de cazuri de hepatita C la 40 de testari. Analizele s-au efectuat la inceputul acestui an, in zilele de 1 si 2 ianuarie si au provocat ingrijorare printre specialisti. Epidemiologii sunt de parere ca exista riscul sa ne confruntam cu o adevarata epidemie de hepatita C. Mai mult
decat atat, intr-un singur an, din 2006 in 2007, Romania a reusit sa treaca pe harta verde a Organizatiei Mondiale a Sanatatii, privind incidenta cazurilor de hepatita virala C. Zona verde este specifica tarilor cu cea mai crescuta incidenta a acestei boli
, de peste 8%. Pana in 2006, tara noastra s-a aflat in zona medie, cu incidenta intre 2 si 5%. In zona verde intra, pe langa Romania, tari din Africa, Asia si India. Romania ocupa locul intai in Europa ca numar total de cazuri de hepatita C inregistrate si locul patru ca rata a mortalitatii cauzate de bolile hepatice. Tara noastra inregistreaza aproape 10% din cele 12 milioane de persoane infectate cu virusul hepatitei C in intreaga Europa. Medicii spun ca nu este vorba de o explozie a numarului de imbolnaviri, ci de o explozie a numarului de pacienti depistati cu virusul hepatitei C. Si asta deoarece evolutia hepatitei C este lenta si asimptomatica, timp de 20-25 de ani, iar in prezent au inceput sa se vada consecintele infectarii cu acest virus. Acestea sunt hepatitele cronice, cirozele si cancerele hepatice, care provoaca moartea bolnavilor. In Romania se estimeaza ca numarul real de persoane infectate cu virusul hepatitei C este de 1,6 - 2 milioane, desi in tratament se afla doar 5.000 de pacienti. Cel mai mare numar de infectari s-a produs in anii ’90, cand sterilizarea instrumentarului medical nu a fost facuta corespunzator. Totodata, la cresterea numarului de infectari cu virusul hepatitei C au contribuit tatuajele si piercingurile, manechiura, pedichiura, vagabondajul sexual, precum si injectarea drogurilor. „Abia acum incepe sa se lucreze pentru diagnosticarea hepatitei virale C. Este inadmisibil ca, anul trecut, s-au raportat doar 80-100 de cazuri de hepatita C. Este clar ca nu se cauta virusul, adica nu se fac testari, pentru ca, daca acestea s-ar face, ponderea cazurilor ar creste considerabil. Testarea pentru virsul hepatitei C este obligatie europeana“, ne-a declarat conf. dr. Geza Molnar, presedintele Societatii Romane de Epidemiologie.
Sexul
neprotejat, periculos
Virusul hepatitei C este un virus cu transmitere sangvina, care supravietuieste in sangele uscat mai mult decat alte virusuri, uneori chiar pana la trei luni. Dupa ce intra in circulatia sangvina, virusul C se ataseaza de celulele hepatice, patrunde in interiorul lor si incepe sa se replice. Infectia acuta cu virusul hepatitei C este in 8 din 10 cazuri asimptomatica. Uneori apar dureri musculare, dureri de articulatii, greata, stare de oboseala
, lipsa poftei de mancare, dureri abdominale, urina inchisa la culoare. Dintre persoanele care se infecteaza, 55-85% dezvolta
infectia cronica. La ora actuala, nu exista un vaccin impotriva hepatitei C. Transmiterea virusului hepatitei C se face prin sånge. Cele mai cunoscute cai de infectare sunt transfuziile sanguine si produsele din sange. Epidemiologii sustin ca persoanele care au primit sånge înainte de 1991 trebuie sa-si faca testul pentru hepatita C. Consumatorii de droguri prezinta riscuri de infectare de 90%, printre acestia numarandu-se si detinutii. Tatuajele si piercingul au un risc de infectie extrem de crescut, daca instrumentarul nu este sterilizat. Mare atentie la aparatul de barbierit, forfecuta, periuta de dinti: boala se poate transmite cînd exista sånge pe astfel de instrumentar. De aceea aceste instrumente trebuie sa fie personale, si nu comune. Virusul hepatitei C se poate transmite pe cale sexuala, riscurile fiind de peste 6% la persoanele cu mai multi parteneri sexuali. Virusul hepatitei C nu se transmite prin aer, tuse, stranut, îmbratisari si sarut, alimente, apa, utilizarea tacâmurilor si a paharelor sau folosirea toaletelor publice.
Centrul de Diagnostic si Tratament „Victor Babes“ a intrat in alerta dupa ce a depistat 20 de cazuri de hepatita C la 40 de testari. Analizele s-au efectuat la inceputul acestui an, in zilele de 1 si 2 ianuarie si au provocat ingrijorare printre specialisti. Epidemiologii sunt de parere ca exista riscul sa ne confruntam cu o adevarata epidemie de hepatita C. Mai mult
decat atat, intr-un singur an, din 2006 in 2007, Romania a reusit sa treaca pe harta verde a Organizatiei Mondiale a Sanatatii, privind incidenta cazurilor de hepatita virala C. Zona verde este specifica tarilor cu cea mai crescuta incidenta a acestei boli
, de peste 8%. Pana in 2006, tara noastra s-a aflat in zona medie, cu incidenta intre 2 si 5%. In zona verde intra, pe langa Romania, tari din Africa, Asia si India. Romania ocupa locul intai in Europa ca numar total de cazuri de hepatita C inregistrate si locul patru ca rata a mortalitatii cauzate de bolile hepatice. Tara noastra inregistreaza aproape 10% din cele 12 milioane de persoane infectate cu virusul hepatitei C in intreaga Europa. Medicii spun ca nu este vorba de o explozie a numarului de imbolnaviri, ci de o explozie a numarului de pacienti depistati cu virusul hepatitei C. Si asta deoarece evolutia hepatitei C este lenta si asimptomatica, timp de 20-25 de ani, iar in prezent au inceput sa se vada consecintele infectarii cu acest virus. Acestea sunt hepatitele cronice, cirozele si cancerele hepatice, care provoaca moartea bolnavilor. In Romania se estimeaza ca numarul real de persoane infectate cu virusul hepatitei C este de 1,6 - 2 milioane, desi in tratament se afla doar 5.000 de pacienti. Cel mai mare numar de infectari s-a produs in anii ’90, cand sterilizarea instrumentarului medical nu a fost facuta corespunzator. Totodata, la cresterea numarului de infectari cu virusul hepatitei C au contribuit tatuajele si piercingurile, manechiura, pedichiura, vagabondajul sexual, precum si injectarea drogurilor. „Abia acum incepe sa se lucreze pentru diagnosticarea hepatitei virale C. Este inadmisibil ca, anul trecut, s-au raportat doar 80-100 de cazuri de hepatita C. Este clar ca nu se cauta virusul, adica nu se fac testari, pentru ca, daca acestea s-ar face, ponderea cazurilor ar creste considerabil. Testarea pentru virsul hepatitei C este obligatie europeana“, ne-a declarat conf. dr. Geza Molnar, presedintele Societatii Romane de Epidemiologie.
Sexul
neprotejat, periculos
Virusul hepatitei C este un virus cu transmitere sangvina, care supravietuieste in sangele uscat mai mult decat alte virusuri, uneori chiar pana la trei luni. Dupa ce intra in circulatia sangvina, virusul C se ataseaza de celulele hepatice, patrunde in interiorul lor si incepe sa se replice. Infectia acuta cu virusul hepatitei C este in 8 din 10 cazuri asimptomatica. Uneori apar dureri musculare, dureri de articulatii, greata, stare de oboseala
, lipsa poftei de mancare, dureri abdominale, urina inchisa la culoare. Dintre persoanele care se infecteaza, 55-85% dezvolta
infectia cronica. La ora actuala, nu exista un vaccin impotriva hepatitei C. Transmiterea virusului hepatitei C se face prin sånge. Cele mai cunoscute cai de infectare sunt transfuziile sanguine si produsele din sange. Epidemiologii sustin ca persoanele care au primit sånge înainte de 1991 trebuie sa-si faca testul pentru hepatita C. Consumatorii de droguri prezinta riscuri de infectare de 90%, printre acestia numarandu-se si detinutii. Tatuajele si piercingul au un risc de infectie extrem de crescut, daca instrumentarul nu este sterilizat. Mare atentie la aparatul de barbierit, forfecuta, periuta de dinti: boala se poate transmite cînd exista sånge pe astfel de instrumentar. De aceea aceste instrumente trebuie sa fie personale, si nu comune. Virusul hepatitei C se poate transmite pe cale sexuala, riscurile fiind de peste 6% la persoanele cu mai multi parteneri sexuali. Virusul hepatitei C nu se transmite prin aer, tuse, stranut, îmbratisari si sarut, alimente, apa, utilizarea tacâmurilor si a paharelor sau folosirea toaletelor publice.
Perfuzii gratuite pentru boli reumatice
Un nou tratament pentru cei cu afectiuni ale articulatiilor este disponibil in mai multe spitale din tara.
Pacientii cu boli reumatice pot primi tratamente cu medicamente de ultima ora intr-un centru de zi deschis ieri la Spitalul Colentina din Capitala, fara a se mai interna. Astfel de centre mai exista la
Targu-Mures sau Cluj, iar pana la sfarsitul anului se vor inaugura alte cateva clinici in Bucuresti.
In noul centru deschis ieri in Capitala se vor putea trata 20 de bolnavi zilnic. In centrul de zi „BioCare”, deschis ieri-dimineata la Spitalul Colentina, se vor trata fara internare pacientii cu poliartrita reumatoida, o boala reumatismala de care sufera aproximativ 10a dintre romani.
„Este o boala autoimuna, care afecteaza articulatiile corpului, in special pe cele ale mainii. Intr-un final, bolnavul ajunge sa nu mai poata face activitati simple, cum ar fi deschiderea usii”, explica doctorul Magda Parvu, coodonatoarea centrului.
Terapie de 500 de euro fiola
Costul medicamentelor folosite este acoperit de stat. „Tratamentul, denumit terapie biologica, este unul de varf in lume. O singura fiola costa aproximativ 500 de euro, dar este decontata de Casa Nationala de Asigurari de Sanatate (CNAS). Un pacient poate avea nevoie o data chiar de doua fiole”, mentioneaza Cornel Cosareanu, managerul spitalului.
Pentru aceasta, doctorul care ingrijeste pacientul trebuie sa depuna la CNAS dosarul
sau medical. „Este o terapie in care se folosesc substante biologice, care franeaza actiunea bolii. In centru, noi
administram aceste substante sub forma de perfuzie. Tratamentul este scump, mai ales ca perfuziile se fac timp
indelungat”, spune Magda Parvu.
Internare de doua ore, o data la doua luni
In terapia biologica, bolnavilor li se administreaza substante pe baza de perfuzie doua ore pe zi, o data la doua luni. „Inainte, pacientii care beneficiau de terapia biologica trebuiau sa se interneze cateva zile. In noul centru vin dimineata, le facem cateva teste, le punem perfuzia si seara pleaca acasa”, subliniaza medicul Parvu.
Pentru a putea fi tratati in centrul „BioCare”, bolnavii trebuie sa fie pacientii Spitalului Colentina. In plus, noua terapie biologica, disponibila in spitalele din Romania de cativa ani, este recomandata pacientilor care nu au raspuns la tratamentele clasice.
IN TARA
Alte clinici unde puteti primi tratamentul
> Spitalul Clinic Judetean Mures, Sectia Clinica Reumatologie, (0265)21.21.11/(0265)21.24.19 - interior 164.
> Spitalul Clinic Judetean Cluj-Napoca, Clinica de Reumatologie, Centrul de tratament de o zi pentru terapia biologica (0264)59.19.42, interior 480/464.
Numarul de telefon unde puteti obtine informatii despre centrul deschis ieri la Spitalul Clinic Colentina din Capitala este (021)316.73.20
Pacientii cu boli reumatice pot primi tratamente cu medicamente de ultima ora intr-un centru de zi deschis ieri la Spitalul Colentina din Capitala, fara a se mai interna. Astfel de centre mai exista la
Targu-Mures sau Cluj, iar pana la sfarsitul anului se vor inaugura alte cateva clinici in Bucuresti.
In noul centru deschis ieri in Capitala se vor putea trata 20 de bolnavi zilnic. In centrul de zi „BioCare”, deschis ieri-dimineata la Spitalul Colentina, se vor trata fara internare pacientii cu poliartrita reumatoida, o boala reumatismala de care sufera aproximativ 10a dintre romani.
„Este o boala autoimuna, care afecteaza articulatiile corpului, in special pe cele ale mainii. Intr-un final, bolnavul ajunge sa nu mai poata face activitati simple, cum ar fi deschiderea usii”, explica doctorul Magda Parvu, coodonatoarea centrului.
Terapie de 500 de euro fiola
Costul medicamentelor folosite este acoperit de stat. „Tratamentul, denumit terapie biologica, este unul de varf in lume. O singura fiola costa aproximativ 500 de euro, dar este decontata de Casa Nationala de Asigurari de Sanatate (CNAS). Un pacient poate avea nevoie o data chiar de doua fiole”, mentioneaza Cornel Cosareanu, managerul spitalului.
Pentru aceasta, doctorul care ingrijeste pacientul trebuie sa depuna la CNAS dosarul
sau medical. „Este o terapie in care se folosesc substante biologice, care franeaza actiunea bolii. In centru, noi
administram aceste substante sub forma de perfuzie. Tratamentul este scump, mai ales ca perfuziile se fac timp
indelungat”, spune Magda Parvu.
Internare de doua ore, o data la doua luni
In terapia biologica, bolnavilor li se administreaza substante pe baza de perfuzie doua ore pe zi, o data la doua luni. „Inainte, pacientii care beneficiau de terapia biologica trebuiau sa se interneze cateva zile. In noul centru vin dimineata, le facem cateva teste, le punem perfuzia si seara pleaca acasa”, subliniaza medicul Parvu.
Pentru a putea fi tratati in centrul „BioCare”, bolnavii trebuie sa fie pacientii Spitalului Colentina. In plus, noua terapie biologica, disponibila in spitalele din Romania de cativa ani, este recomandata pacientilor care nu au raspuns la tratamentele clasice.
IN TARA
Alte clinici unde puteti primi tratamentul
> Spitalul Clinic Judetean Mures, Sectia Clinica Reumatologie, (0265)21.21.11/(0265)21.24.19 - interior 164.
> Spitalul Clinic Judetean Cluj-Napoca, Clinica de Reumatologie, Centrul de tratament de o zi pentru terapia biologica (0264)59.19.42, interior 480/464.
Numarul de telefon unde puteti obtine informatii despre centrul deschis ieri la Spitalul Clinic Colentina din Capitala este (021)316.73.20
Un nou mister la minister
„Caravela Culturii” s-ar putea transforma în minister, iar Ministerul Culturii ar putea să nu mai existe. Aşa vor sta lucrurile dacă preşedintele Voronin îşi va îndeplini promisiunea făcută la
sfârşitul anului 2007, într-un cerc mai restrâns, precum că ministrul Artur Cozma va fi trimis să-şi continue cariera diplomatică, iar noul ministru al Culturii va fi Lenuţa Burghilă. Surse din cadrul Ministerului Culturii, prezente la faţa locului, ne-au spus că, potrivit şefului statului, schimbarea urmează să aibă loc la începutul lui 2008.
În afară de Burghilă, Voronin a mai remarcat doi candidaţi - cu şansa a doua - la acest fotoliu
: naistul Constantin Moscovici şi încă un om de cultură, care ne-a implorat să nu-i scriem numele în ziar, că are probleme… (Citiţi „Bună dimineaţa”). Ultimul a menţionat că i-au mai propus şi alte guverne să conducă ministerul, dar a refuzat. „La tema asta nu vreau să discut. Nu sunt născut pentru a fi ministru şi am lucrul meu de creaţie. Poate cineva vrea ca eu să fiu ministru, dar eu nu vreau”, a adăugat cel ce se teme să-i apară numele în gazetă.
Lenuţa Burghilă susţine că a auzit şi ea despre o eventuală plecare a ministrului Cozma, dar nu şi despre numirea ei în locul acestuia. „Adică, mă rog, eu cred că nu cred că o să fie schimbări. Eu cred că dumnealui o să mai fie ministru - aşa-mi pare mie. Eu am misiunea mea de interpret, şi cu această Caravelă, că nu mai am timp
de altceva”, zice potenţiala candidată la şefia Culturii. Întrebată de noi
dacă ar accepta funcţia, Burghilă ne-a spus, zâmbind, că nu este gata să răspundă la o asemenea întrebare, adăugând: „Nu mi s-a propus nicio funcţie nicăieri şi niciodată. Şi eu am auzit vorbe din oameni că ministrul va pleca în diplomaţie, undeva, într-o ţară. Vă spun sincer: nu sunt încrezută, fiindcă tot timpul mă conving din moment ce se decide şi este în Monitor”.
Deoarece ministrul Cozma n-a răspuns, ieri, la telefoanele noastre, l-am rugat să ne spună despre „plecarea lui Cozma” pe Pavel Pelin, consilierul ministrului. Şi el a remarcat că a auzit despre schimbarea lui Artur Cozma, dar n-a înţeles dacă Cozma este impus să-şi cedeze fotoliul sau e propria sa alegere. „Motivele plecării lui Cozma nu se descifrau, nici n-am auzit cine ar fi candidaţii la un post atât de nefericit. Eu zic aşa: ce ni-i scris, pe frunte ni-i pus, inclusiv cultura. Dar, decât Lenuţa Burghilă, mai bine să vină Genghis-Han”, consideră consilierul ministrului.
sfârşitul anului 2007, într-un cerc mai restrâns, precum că ministrul Artur Cozma va fi trimis să-şi continue cariera diplomatică, iar noul ministru al Culturii va fi Lenuţa Burghilă. Surse din cadrul Ministerului Culturii, prezente la faţa locului, ne-au spus că, potrivit şefului statului, schimbarea urmează să aibă loc la începutul lui 2008.
În afară de Burghilă, Voronin a mai remarcat doi candidaţi - cu şansa a doua - la acest fotoliu
: naistul Constantin Moscovici şi încă un om de cultură, care ne-a implorat să nu-i scriem numele în ziar, că are probleme… (Citiţi „Bună dimineaţa”). Ultimul a menţionat că i-au mai propus şi alte guverne să conducă ministerul, dar a refuzat. „La tema asta nu vreau să discut. Nu sunt născut pentru a fi ministru şi am lucrul meu de creaţie. Poate cineva vrea ca eu să fiu ministru, dar eu nu vreau”, a adăugat cel ce se teme să-i apară numele în gazetă.
Lenuţa Burghilă susţine că a auzit şi ea despre o eventuală plecare a ministrului Cozma, dar nu şi despre numirea ei în locul acestuia. „Adică, mă rog, eu cred că nu cred că o să fie schimbări. Eu cred că dumnealui o să mai fie ministru - aşa-mi pare mie. Eu am misiunea mea de interpret, şi cu această Caravelă, că nu mai am timp
de altceva”, zice potenţiala candidată la şefia Culturii. Întrebată de noi
dacă ar accepta funcţia, Burghilă ne-a spus, zâmbind, că nu este gata să răspundă la o asemenea întrebare, adăugând: „Nu mi s-a propus nicio funcţie nicăieri şi niciodată. Şi eu am auzit vorbe din oameni că ministrul va pleca în diplomaţie, undeva, într-o ţară. Vă spun sincer: nu sunt încrezută, fiindcă tot timpul mă conving din moment ce se decide şi este în Monitor”.
Deoarece ministrul Cozma n-a răspuns, ieri, la telefoanele noastre, l-am rugat să ne spună despre „plecarea lui Cozma” pe Pavel Pelin, consilierul ministrului. Şi el a remarcat că a auzit despre schimbarea lui Artur Cozma, dar n-a înţeles dacă Cozma este impus să-şi cedeze fotoliul sau e propria sa alegere. „Motivele plecării lui Cozma nu se descifrau, nici n-am auzit cine ar fi candidaţii la un post atât de nefericit. Eu zic aşa: ce ni-i scris, pe frunte ni-i pus, inclusiv cultura. Dar, decât Lenuţa Burghilă, mai bine să vină Genghis-Han”, consideră consilierul ministrului.
Ritmul de creştere economică în R. Moldova va atinge 6,8 la sută, în 2008, potrivit Băncii Mondiale
Ritmul de creştere economică în R. Moldova va spori de la 4% în 2006, până la 6% în 2007, 6,8% în 2008, şi 7% în 2009, se arată în raportul Băncii Mondiale (BM) Perspectivele Economiei Mondiale, lansat săptămâna trecută.
Totodată, potrivit experţilor BM, deficitul de cont
curent al R. Moldova, va înregistra în 2008 la un nivel record de 14,9% din PIB, fata de 8% în 2007 şi 9,3% în 2006. Studiul Băncii Mondiale mai constată că după nivelul deficitului comerţului extern, R. Moldova se va plasa pe locul 4 în regiunea Europei
de Est şi Asiei Centrale, fiind depăşită de Letonia, România şi Kargazstan, iar după rata de creştere a PIB va fi pe locul patru, fiind devansată de Azerbaidjan, Georgia şi Armenia.
Raportul Băncii Mondială prognozează la nivel mondial o încetinire a ritmului de creştere economică de la 3,6% în 2007 până la 3,3% în 2008. În acelaşi timp
, BM spune că în anul curent creşterea economică din ţările în curs de dezvoltare va constitui 7,1% şi va depăşi avansul de doar 2,2% prognozate pentru statele dezvoltate.
BM recomandă ţărilor în curs de dezvoltare să-şi îmbunătăţească capacităţile de integrare şi utilizare a noilor tehnologii
şi precizează că pe plan comercial cererea puternică de importuri în ţările în curs de dezvoltare va sprijini creşterea economiei mondiale.
Potrivit studiului, scăderea creşterii economiei mondiale a fost determinată de deprecierea dolarului, recesiunea în SUA şi volatilitatea sporită a pieţelor financiare. BM susţine că această situaţie va persista pe pieţele financiare internaţionale până la sfârşitul anului 2008.
În ultimii zece ani PIB al R. Moldova s-a majorat de 7,7 mlrd lei în 1996 până la 44 mlrd lei în 2006 şi a atins 936 USD pe cap de locuitor. În pofida acestei evoluţii R. Moldova continuă să cedeze mult statelor din regiune. Astfel, în Ucraina valoarea PIB de cap de locuitor este de 2, 26 mii USD, în Rusia – 5,3 mi USD, iar în România - 5,6 mii USD.
Totodată, potrivit experţilor BM, deficitul de cont
curent al R. Moldova, va înregistra în 2008 la un nivel record de 14,9% din PIB, fata de 8% în 2007 şi 9,3% în 2006. Studiul Băncii Mondiale mai constată că după nivelul deficitului comerţului extern, R. Moldova se va plasa pe locul 4 în regiunea Europei
de Est şi Asiei Centrale, fiind depăşită de Letonia, România şi Kargazstan, iar după rata de creştere a PIB va fi pe locul patru, fiind devansată de Azerbaidjan, Georgia şi Armenia.
Raportul Băncii Mondială prognozează la nivel mondial o încetinire a ritmului de creştere economică de la 3,6% în 2007 până la 3,3% în 2008. În acelaşi timp
, BM spune că în anul curent creşterea economică din ţările în curs de dezvoltare va constitui 7,1% şi va depăşi avansul de doar 2,2% prognozate pentru statele dezvoltate.
BM recomandă ţărilor în curs de dezvoltare să-şi îmbunătăţească capacităţile de integrare şi utilizare a noilor tehnologii
şi precizează că pe plan comercial cererea puternică de importuri în ţările în curs de dezvoltare va sprijini creşterea economiei mondiale.
Potrivit studiului, scăderea creşterii economiei mondiale a fost determinată de deprecierea dolarului, recesiunea în SUA şi volatilitatea sporită a pieţelor financiare. BM susţine că această situaţie va persista pe pieţele financiare internaţionale până la sfârşitul anului 2008.
În ultimii zece ani PIB al R. Moldova s-a majorat de 7,7 mlrd lei în 1996 până la 44 mlrd lei în 2006 şi a atins 936 USD pe cap de locuitor. În pofida acestei evoluţii R. Moldova continuă să cedeze mult statelor din regiune. Astfel, în Ucraina valoarea PIB de cap de locuitor este de 2, 26 mii USD, în Rusia – 5,3 mi USD, iar în România - 5,6 mii USD.
Presedintele Voronin s-a intilnit, la Bruxelles, cu presedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Durao Barroso
In cadrul vizitei la
Bruxelles, presedintele Republicii Moldova, Vladimir Voronin, a avut, luni, o intrevedere cu presedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso.
In declaratia facuta la finele intrevederii, Jose Manuel Barroso a subliniat
ca intilnirea actuala s-a produs
dupa un an foarte productiv in dezvoltarea dialogului Republicii Moldova cu UE, in care tara noastra a realizat actiuni importante si in beneficiul cetatenilor.
Jose Manuel Barroso a remarcat progresele inregistrate de Republica Moldova in realizarea Planului de Actiuni Republica Moldova - Uniunea Europeana, accentuind, totodata, insemnatatea implementarii setului de legi adoptate conform normelor si standardelor europene. De asemenea, presedintele Comisiei Europene a mentionat importanta continuarii proceselor de reforme interne in Republica Moldova, in particular in domeniile protectiei drepturilor omului, libertatii presei, justitiei, combaterii coruptiei.
Oficialul UE a apreciat inalt masurile de consolidare a increderii dintre Chisinau si Tiraspol, lansate de presedintele Vladimir Voronin, anuntind disponibilitatea Uniunii Europene de a acorda autoritatilor moldovenesti asistenta
necesara atit financiara, cit si la nivel de experti in vederea implementarii acestora.
La rindul sau, presedintele Vladimir Voronin a declarat in context ca ultimii trei ani au fost foarte importanti pentru Republica Moldova atit in sensul dezvoltarii relatiilor cu Uniunea Europeana, cit si in procesul de modernizare si democratizare a tarii.
Seful statului a accentuat in special insemnatatea atribuita de conducerea Republicii Moldova realizarii optiunii de integrare europeana a tarii si indeplinirii in acest scop a tuturor actiunilor necesare.
Bruxelles, presedintele Republicii Moldova, Vladimir Voronin, a avut, luni, o intrevedere cu presedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso.
In declaratia facuta la finele intrevederii, Jose Manuel Barroso a subliniat
ca intilnirea actuala s-a produs
dupa un an foarte productiv in dezvoltarea dialogului Republicii Moldova cu UE, in care tara noastra a realizat actiuni importante si in beneficiul cetatenilor.
Jose Manuel Barroso a remarcat progresele inregistrate de Republica Moldova in realizarea Planului de Actiuni Republica Moldova - Uniunea Europeana, accentuind, totodata, insemnatatea implementarii setului de legi adoptate conform normelor si standardelor europene. De asemenea, presedintele Comisiei Europene a mentionat importanta continuarii proceselor de reforme interne in Republica Moldova, in particular in domeniile protectiei drepturilor omului, libertatii presei, justitiei, combaterii coruptiei.
Oficialul UE a apreciat inalt masurile de consolidare a increderii dintre Chisinau si Tiraspol, lansate de presedintele Vladimir Voronin, anuntind disponibilitatea Uniunii Europene de a acorda autoritatilor moldovenesti asistenta
necesara atit financiara, cit si la nivel de experti in vederea implementarii acestora.
La rindul sau, presedintele Vladimir Voronin a declarat in context ca ultimii trei ani au fost foarte importanti pentru Republica Moldova atit in sensul dezvoltarii relatiilor cu Uniunea Europeana, cit si in procesul de modernizare si democratizare a tarii.
Seful statului a accentuat in special insemnatatea atribuita de conducerea Republicii Moldova realizarii optiunii de integrare europeana a tarii si indeplinirii in acest scop a tuturor actiunilor necesare.
La Balti, vor fi consemnati 157 de ani de la nasterea poetului roman Mihai Eminescu
Autoritatile din Balti vor consemna, marti, prin actiuni culturale, 157 de ani de la
nasterea poetului roman Mihai Eminescu, transmite Agentia DECA-press.
Programul
cultural dedicat clasicului literar include si depuneri de flori la bustul poetului din curtea Liceului „Mihai Eminescu”, actiune la care vor lua parte edilii municipalitatii si functionarii primariei. De asemenea, pe parcursul zilei de 15 ianuarie urmeaza sa fie organizate serate literar-muzicale, o sezatoare a mesterilor populari si o expozitie a lucrarilor plastice in care sunt reflectate operele eminesciene.
Un bulevard si un liceu din Balti poarta numele lui Mihai Eminescu. Un bust al poetului a fost instalat in 1991, in curtea liceului ce-i poarta numele.
Poetul, prozatorul si jurnalistul roman Mihai Eminescu s-a nascut la 15 ianuarie 1850, la Botosani (Romania). In perioada sovietica, Eminescu a fost printre putinii clasici romani ale caror opere
erau incluse in programele scolare si universitare.
nasterea poetului roman Mihai Eminescu, transmite Agentia DECA-press.
Programul
cultural dedicat clasicului literar include si depuneri de flori la bustul poetului din curtea Liceului „Mihai Eminescu”, actiune la care vor lua parte edilii municipalitatii si functionarii primariei. De asemenea, pe parcursul zilei de 15 ianuarie urmeaza sa fie organizate serate literar-muzicale, o sezatoare a mesterilor populari si o expozitie a lucrarilor plastice in care sunt reflectate operele eminesciene.
Un bulevard si un liceu din Balti poarta numele lui Mihai Eminescu. Un bust al poetului a fost instalat in 1991, in curtea liceului ce-i poarta numele.
Poetul, prozatorul si jurnalistul roman Mihai Eminescu s-a nascut la 15 ianuarie 1850, la Botosani (Romania). In perioada sovietica, Eminescu a fost printre putinii clasici romani ale caror opere
erau incluse in programele scolare si universitare.
Dacă nu e UE, rămâne doar România
În Republica Moldova devotamentul ostentativ faţă de ideea integrării europene e ca un bălegar de vacă sfântă. Orice s-ar întâmpla, îl cară asiduu toate partidele, de la
cel de guvernământ până la cele de opoziţie. Toate se jură, parcă pentru a pune miracolul sub păstrare, că ne vor aduce în UE. Iată, însă, că vaca sfântă, la care ne închinăm cu osârdie, ne dă cu tifla.
Experţii occidentali se arată sceptici în ce priveşte posibilităţile noastre de aderare. Astfel, potrivit unui studiu recent, realizat de Centrul de Reforme Europene din Londra, Moldova nu are nicio şansă să intre în UE pană în 2020. Această concluzie, pusă cap la cap cu poziţia extrem de rezervată a Bruxeless-ului faţă de Chişinăul oficial, nu face altceva decât să ne întărească în opinia că am scăpat ultimul tren al integrării.
Cu toate că am rămas într-o gară demult închisă, guvernarea comunistă ne vinde încă bilete pentru rapidul european care nu va veni încoace niciodată. Viclenia lui Voronin îmi aminteşte de exoticul escroc Panikovski din romanul „Viţelul de aur” de Ilf şi Petrov. Acesta îl convinge pe complicele său, Şura Balaganov, să taie o cogeamite greutate pentru cântar, pretinzând că aceasta ar fi de aur. Când îşi dă seama că a greşit, piesa fiind din fontă, Panikovski nu dă înapoi. Dimpotrivă. De frică să nu-l scoată din sărite pe Balaganov, insistă ca el să continue. Ca acesta să nu-i trântească în cap greutatea de vreo 20 de kilograme
, îl îndeamnă s-o taie până la capăt, poate descoperă niscaiva aur. Aşa se procedează şi la noi. În loc să-l pună la respect pe Panikovski din fruntea ţării, lumea se uită în gura lui, continuând să-şi facă iluzii în ceea ce priveşte integrarea europeană.
Ce-i de făcut, însă, vorba utopistului Cernîşevski? Experţii de la Londra ne răspund cu nonşalanţă şi la această întrebare. Ei recomanda o mai strânsă colaborare cu Rusia. Bunele relaţii cu Moscova, în opinia lor, ar permite UE sa contribuie la soluţionarea unor probleme în spaţiul ex-sovietic, cum ar fi procesul transformărilor din Belarus, stabilizarea situaţiei din Ucraina, dar şi rezolvarea chestiunii transnistrene. Aceste propuneri mă trimit din nou cu gândul spre anii interbelici, când Ilf şi Petrov şi-au scris celebrele lor opere
satirice. Şi atunci, ca şi acum, Occidentul era doldora de analişti şi politicieni defetişti care pledau pentru relaţii bune cu Germania nazistă, recomandându-le expres, de exemplu, polonezilor şi cehilor să se pună bine pe lângă Hitler. Cu ce-au sfârşit toate aceste sfaturi, ştim. Cehoslovacia a fost destrămată. Polonia a dispărut de pe harta lumii, iar Franţa s-a pomenit cotropită.
Analogia dintre Putin şi Hitler nu-i deloc trasă de păr, după cum ar putea să le pară unora. Potrivit presei occidentale, între cei doi există asemănări de-a dreptul înspăimântătoare. Fostul premier estonian, Mart Laar, bunăoară, a publicat deunăzi un articol în revista americană „Examiner”, în care afirmă că preşedintele rus, ca şi furerul german, este un naţionalist antioccidental. Deşi ambii au venit la putere pe care democratică, ei au lichidat regimurile liberale din ţările lor, propunându-şi până la urmă să domine lumea. Şi cel dintâi, şi cel din urmă şi-au început expansiunea prin agresiuni împotriva vecinilor mai slabi.
Pentru Europa
, Putin este, fără doar şi poate, Hitler azi. Nu ne pronunţăm, desigur, pentru un război cu Rusia. Dar Occidentul n-are cum să spere că ar putea rezolva vreo problemă a lumii, îmblânzind un dictator care îşi doreşte dacă nu moartea, cel puţin slăbirea comunităţii euroatlantice. Cum, de bună seamă, să existe o relaţie bună între oaie şi lup? Cum să împaci capra cu varza fără a-i îngrădi celei dintâi accesul în grădina de zarzavaturi?
Nu există o altă soluţie decât rezistenţa în faţa răului care vine de la Răsărit. Strânsă între ciocan şi nicovală, între ambiţiile revanşarde ale Kremlinului şi extinderea NATO şi UE, Republica Moldova se poate salva doar înregimentându-se în tabăra occidentală.
Cum, însă, porţile Uniunii Europene ni s-au închis în nas, aderarea este posibilă doar prin unire. Haideţi să nu mai punem carul înaintea boilor, susţinând că vom ajunge să fim împreună cu România prin aderarea la UE. Să fim serioşi. Ne putem integra în Uniunea Europeană numai împreună cu România şi prin România. Opoziţia democratică de la Chişinău trebuie, în sfârşit, să declare acest lucru deschis, încetând să se mai ascundă îndărătul eufemismelor de tot felul.
UE şi SUA aşteaptă de la noi o claritate a opţiunilor. Când vom ajunge să spunem limpede ce vrem, va deveni mai lămurită şi poziţia Occidentului faţă de viitorul Basarabiei.
cel de guvernământ până la cele de opoziţie. Toate se jură, parcă pentru a pune miracolul sub păstrare, că ne vor aduce în UE. Iată, însă, că vaca sfântă, la care ne închinăm cu osârdie, ne dă cu tifla.
Experţii occidentali se arată sceptici în ce priveşte posibilităţile noastre de aderare. Astfel, potrivit unui studiu recent, realizat de Centrul de Reforme Europene din Londra, Moldova nu are nicio şansă să intre în UE pană în 2020. Această concluzie, pusă cap la cap cu poziţia extrem de rezervată a Bruxeless-ului faţă de Chişinăul oficial, nu face altceva decât să ne întărească în opinia că am scăpat ultimul tren al integrării.
Cu toate că am rămas într-o gară demult închisă, guvernarea comunistă ne vinde încă bilete pentru rapidul european care nu va veni încoace niciodată. Viclenia lui Voronin îmi aminteşte de exoticul escroc Panikovski din romanul „Viţelul de aur” de Ilf şi Petrov. Acesta îl convinge pe complicele său, Şura Balaganov, să taie o cogeamite greutate pentru cântar, pretinzând că aceasta ar fi de aur. Când îşi dă seama că a greşit, piesa fiind din fontă, Panikovski nu dă înapoi. Dimpotrivă. De frică să nu-l scoată din sărite pe Balaganov, insistă ca el să continue. Ca acesta să nu-i trântească în cap greutatea de vreo 20 de kilograme
, îl îndeamnă s-o taie până la capăt, poate descoperă niscaiva aur. Aşa se procedează şi la noi. În loc să-l pună la respect pe Panikovski din fruntea ţării, lumea se uită în gura lui, continuând să-şi facă iluzii în ceea ce priveşte integrarea europeană.
Ce-i de făcut, însă, vorba utopistului Cernîşevski? Experţii de la Londra ne răspund cu nonşalanţă şi la această întrebare. Ei recomanda o mai strânsă colaborare cu Rusia. Bunele relaţii cu Moscova, în opinia lor, ar permite UE sa contribuie la soluţionarea unor probleme în spaţiul ex-sovietic, cum ar fi procesul transformărilor din Belarus, stabilizarea situaţiei din Ucraina, dar şi rezolvarea chestiunii transnistrene. Aceste propuneri mă trimit din nou cu gândul spre anii interbelici, când Ilf şi Petrov şi-au scris celebrele lor opere
satirice. Şi atunci, ca şi acum, Occidentul era doldora de analişti şi politicieni defetişti care pledau pentru relaţii bune cu Germania nazistă, recomandându-le expres, de exemplu, polonezilor şi cehilor să se pună bine pe lângă Hitler. Cu ce-au sfârşit toate aceste sfaturi, ştim. Cehoslovacia a fost destrămată. Polonia a dispărut de pe harta lumii, iar Franţa s-a pomenit cotropită.
Analogia dintre Putin şi Hitler nu-i deloc trasă de păr, după cum ar putea să le pară unora. Potrivit presei occidentale, între cei doi există asemănări de-a dreptul înspăimântătoare. Fostul premier estonian, Mart Laar, bunăoară, a publicat deunăzi un articol în revista americană „Examiner”, în care afirmă că preşedintele rus, ca şi furerul german, este un naţionalist antioccidental. Deşi ambii au venit la putere pe care democratică, ei au lichidat regimurile liberale din ţările lor, propunându-şi până la urmă să domine lumea. Şi cel dintâi, şi cel din urmă şi-au început expansiunea prin agresiuni împotriva vecinilor mai slabi.
Pentru Europa
, Putin este, fără doar şi poate, Hitler azi. Nu ne pronunţăm, desigur, pentru un război cu Rusia. Dar Occidentul n-are cum să spere că ar putea rezolva vreo problemă a lumii, îmblânzind un dictator care îşi doreşte dacă nu moartea, cel puţin slăbirea comunităţii euroatlantice. Cum, de bună seamă, să existe o relaţie bună între oaie şi lup? Cum să împaci capra cu varza fără a-i îngrădi celei dintâi accesul în grădina de zarzavaturi?
Nu există o altă soluţie decât rezistenţa în faţa răului care vine de la Răsărit. Strânsă între ciocan şi nicovală, între ambiţiile revanşarde ale Kremlinului şi extinderea NATO şi UE, Republica Moldova se poate salva doar înregimentându-se în tabăra occidentală.
Cum, însă, porţile Uniunii Europene ni s-au închis în nas, aderarea este posibilă doar prin unire. Haideţi să nu mai punem carul înaintea boilor, susţinând că vom ajunge să fim împreună cu România prin aderarea la UE. Să fim serioşi. Ne putem integra în Uniunea Europeană numai împreună cu România şi prin România. Opoziţia democratică de la Chişinău trebuie, în sfârşit, să declare acest lucru deschis, încetând să se mai ascundă îndărătul eufemismelor de tot felul.
UE şi SUA aşteaptă de la noi o claritate a opţiunilor. Când vom ajunge să spunem limpede ce vrem, va deveni mai lămurită şi poziţia Occidentului faţă de viitorul Basarabiei.
Primarul unui sat din raionul Briceni, cetatean a patru tari
In timp ce unii parlamentari si membrii ai Guvernului ascund ca detin dubla cetatenie pentru a nu cadea sub incidenta legii care le
interzice acest lucru, primarul din satul Balasinesti, raionul Briceni, le da o lectie de curaj si sinceritate inaltilor demnitari de stat si declara franc ca este cetatean a patru state.
Primarul Vasile Asimionesei, ales in functie pe listele Partidului Social-Liberal, spune ca este cetatean al Ucrainei, intrucat s-a nascut in comuna Satul Mare din raionul Herta (regiunea Cernauti). Casatorindu-se cu o basarabeanca, barbatul s-a mutat cu traiul in Republica Moldova, in 1986, obtinand cetatenie moldoveneasca. „Am si cetatenie romana, intrucat sunt etnic roman. Parintii mei au fost persecutati de regimul lui Leonid Brejnev si emigrat in SUA. Am stat si eu timp
de sapte ani acolo si am obtinut si cetatenie americana”, explica Vasile Asimionesei pentru Agentia DECA-press.
Primarul satului Balasinesti este jurist de profesie si are 42 de ani. El spune ca nu ii este frica sa recunoasca ca este cetatean a patru state intrucat legea care interzice functionarilor, inclusiv primarilor, sa detina cetatenia altui stat decat cea a Moldovei a fost adoptata dupa ce a fost ales primar, iar actul legislativ nu are putere retroactiva.
In acelasi timp, Vasile Asimionesei declara ca in cazul in care va fi intimidat de autoritati din cauza detinerii a patru cetatenii, el va actiona statul in instantele de judecata.
Vasile Asimionesei a candidat prima data
la functia de primar din comuna Balasinesti in 1995 pe listele Partidului Social Democrat, in 2003 pe listele blocului
electoral PSD-PSL. In ambele cazuri nu a obtinut numarul necesar de voturi. El devine primar abia in 2005 in urma alegerilor anticipate organizate in localitate. Si atunci, si la alegerile din 2007, Vasile Asimionesei, a fost ales pe listele PSL. La alegerile locale din iunie curent el a obtinut 53 la suta din numarul total de voturi.
interzice acest lucru, primarul din satul Balasinesti, raionul Briceni, le da o lectie de curaj si sinceritate inaltilor demnitari de stat si declara franc ca este cetatean a patru state.
Primarul Vasile Asimionesei, ales in functie pe listele Partidului Social-Liberal, spune ca este cetatean al Ucrainei, intrucat s-a nascut in comuna Satul Mare din raionul Herta (regiunea Cernauti). Casatorindu-se cu o basarabeanca, barbatul s-a mutat cu traiul in Republica Moldova, in 1986, obtinand cetatenie moldoveneasca. „Am si cetatenie romana, intrucat sunt etnic roman. Parintii mei au fost persecutati de regimul lui Leonid Brejnev si emigrat in SUA. Am stat si eu timp
de sapte ani acolo si am obtinut si cetatenie americana”, explica Vasile Asimionesei pentru Agentia DECA-press.
Primarul satului Balasinesti este jurist de profesie si are 42 de ani. El spune ca nu ii este frica sa recunoasca ca este cetatean a patru state intrucat legea care interzice functionarilor, inclusiv primarilor, sa detina cetatenia altui stat decat cea a Moldovei a fost adoptata dupa ce a fost ales primar, iar actul legislativ nu are putere retroactiva.
In acelasi timp, Vasile Asimionesei declara ca in cazul in care va fi intimidat de autoritati din cauza detinerii a patru cetatenii, el va actiona statul in instantele de judecata.
Vasile Asimionesei a candidat prima data
la functia de primar din comuna Balasinesti in 1995 pe listele Partidului Social Democrat, in 2003 pe listele blocului
electoral PSD-PSL. In ambele cazuri nu a obtinut numarul necesar de voturi. El devine primar abia in 2005 in urma alegerilor anticipate organizate in localitate. Si atunci, si la alegerile din 2007, Vasile Asimionesei, a fost ales pe listele PSL. La alegerile locale din iunie curent el a obtinut 53 la suta din numarul total de voturi.
Şcolile ruseşti - multe şi pustii
Politica Ministerului Educaţiei şi Tineretului privind instituţiile de învăţământ preuniversitar din municipiul Chişinău este cel puţin stranie. Deşi zeci de şcoli şi licee cu predare în limba rusă sau mixte duc lipsă de elevi, acestea nu sunt comasate, iar unele licee cu predare în limba română se sufocă, fiindu-le suprasolicitate spaţiile. Potrivit datelor
Primăriei capitalei, din cele 152 de instituţii de învăţământ preuniversitar existente în Chişinău, 91 sunt cu instruire în limbă română, 42 – în limba rusă şi 19 sunt mixte.
În timp
ce zeci de instituţii cu predare în limba rusă au până la 50 la sută din numărul necesar de elevi, 12 licee din capitală cu instruire în limba română sunt suprasolicitate. Totodată, în anul de studii 2006 – 2007, 18 instituţii, majoritatea româneşti, au activat în două schimburi. Printre liceele suprasolicitate se numără „Gheorghe Asachi” care depăşeşte numărul necesar de elevi cu 68 la sută, „Ion Creangă”, „Iulia Hasdeu”, „Mihai Viteazu”, „Miguel de Cervantes”, „Nicolae Iorga”, „Natalia Dadiani”, „Spiru Haret” ş.a. În acelaşi timp, şcolile medii nr. 4, 45, 71, 85 cu predare în limba rusă, de exemplu, acoperă doar 41 şi, respectiv, 12, 37 şi 33 la sută din numărul existent de locuri. În aceeaşi situaţie sunt alte cel puţin 25 de licee de limbă rusă care au de la 30 la 80 la sută din numărul necesar de elevi.
La 13,9 % de ruşi – 27,6 % şcoli!
Un simplu calcul operat
cu datele recensământului din 2004 privind populaţia din municipiul Chişinău scoate la iveală politica rusofilă a autorităţilor R. Moldova în domeniul educaţiei. Astfel, potrivit datelor ultimului recensământ, în Chişinău locuiesc 72,1 la sută de români-moldoveni (78 la sută în total în republică – n.r.) şi 13, 9 la sută de ruşi (5,9 la sută în total în republică – n.r.). Cu toate acestea, şcolile cu predare în limba rusă în Chişinău ocupă 27,6 la sută (!) din numărul total de instituţii de învăţământ preuniversitar din capitală. Interesant e că Ministerul Finanţelor alocă bani pentru aceste instituţii în funcţie de numărul de copii
, dar administraţia locală este responsabilă de întreţinerea acestor spaţii (inclusiv a celor pustii!) şi de salarizarea cadrelor didactice.
„Căutăm să le completăm”
Solicitată de JURNAL, şefa Direcţiei generale de educaţie, tineret şi sport a municipiului Chişinău, Tatiana Tverdohleb, a declarat că acum se lucrează asupra acestei probleme. „Şcolile cu predare în limba rusă au fost cândva suprapopulate. Acum, bănuiesc, populaţia respectivă, dându-şi seama că vrea să locuiască la noi
în republică, îşi dă copiii în şcolile cu predare în limba română. Un alt motiv este scăderea natalităţii în general. Aceste şcoli nu stau pustii pe moment, noi căutăm să le completăm cu ceva – fie să formăm şcoli mixte, fie să plasăm nişte centre pentru educaţia copiilor. Să nu uităm că din urmă vine un val mare de copii care acum au câte 2-3 ani şi sunt mult mai numeroşi comparativ cu anul trecut, de exemplu. Peste câţiva ani, ei vor completa şcolile unde sunt locuri vacante. Dar, oricum, cred că numărul de elevi în şcolile cu predare în limba rusă se va micşora. Atunci vom revedea amplasarea altor instituţii”, susţine Tverdohleb.
Primăriei capitalei, din cele 152 de instituţii de învăţământ preuniversitar existente în Chişinău, 91 sunt cu instruire în limbă română, 42 – în limba rusă şi 19 sunt mixte.
În timp
ce zeci de instituţii cu predare în limba rusă au până la 50 la sută din numărul necesar de elevi, 12 licee din capitală cu instruire în limba română sunt suprasolicitate. Totodată, în anul de studii 2006 – 2007, 18 instituţii, majoritatea româneşti, au activat în două schimburi. Printre liceele suprasolicitate se numără „Gheorghe Asachi” care depăşeşte numărul necesar de elevi cu 68 la sută, „Ion Creangă”, „Iulia Hasdeu”, „Mihai Viteazu”, „Miguel de Cervantes”, „Nicolae Iorga”, „Natalia Dadiani”, „Spiru Haret” ş.a. În acelaşi timp, şcolile medii nr. 4, 45, 71, 85 cu predare în limba rusă, de exemplu, acoperă doar 41 şi, respectiv, 12, 37 şi 33 la sută din numărul existent de locuri. În aceeaşi situaţie sunt alte cel puţin 25 de licee de limbă rusă care au de la 30 la 80 la sută din numărul necesar de elevi.
La 13,9 % de ruşi – 27,6 % şcoli!
Un simplu calcul operat
cu datele recensământului din 2004 privind populaţia din municipiul Chişinău scoate la iveală politica rusofilă a autorităţilor R. Moldova în domeniul educaţiei. Astfel, potrivit datelor ultimului recensământ, în Chişinău locuiesc 72,1 la sută de români-moldoveni (78 la sută în total în republică – n.r.) şi 13, 9 la sută de ruşi (5,9 la sută în total în republică – n.r.). Cu toate acestea, şcolile cu predare în limba rusă în Chişinău ocupă 27,6 la sută (!) din numărul total de instituţii de învăţământ preuniversitar din capitală. Interesant e că Ministerul Finanţelor alocă bani pentru aceste instituţii în funcţie de numărul de copii
, dar administraţia locală este responsabilă de întreţinerea acestor spaţii (inclusiv a celor pustii!) şi de salarizarea cadrelor didactice.
„Căutăm să le completăm”
Solicitată de JURNAL, şefa Direcţiei generale de educaţie, tineret şi sport a municipiului Chişinău, Tatiana Tverdohleb, a declarat că acum se lucrează asupra acestei probleme. „Şcolile cu predare în limba rusă au fost cândva suprapopulate. Acum, bănuiesc, populaţia respectivă, dându-şi seama că vrea să locuiască la noi
în republică, îşi dă copiii în şcolile cu predare în limba română. Un alt motiv este scăderea natalităţii în general. Aceste şcoli nu stau pustii pe moment, noi căutăm să le completăm cu ceva – fie să formăm şcoli mixte, fie să plasăm nişte centre pentru educaţia copiilor. Să nu uităm că din urmă vine un val mare de copii care acum au câte 2-3 ani şi sunt mult mai numeroşi comparativ cu anul trecut, de exemplu. Peste câţiva ani, ei vor completa şcolile unde sunt locuri vacante. Dar, oricum, cred că numărul de elevi în şcolile cu predare în limba rusă se va micşora. Atunci vom revedea amplasarea altor instituţii”, susţine Tverdohleb.
Atentat contra reginei, dejucat in Uganda
Rebelii din provincia Ituri voiau sa arunce in aer sefii de guvern participanti la
summitul Commonwealth.
Autoritatile ugandeze sustin ca au dejucat un plan terorist caruia ar fi putut sa ii cada victima chiar regina Marii Britanii la summitul sefilor de guvern al Commonwealth din Kampala, de anul trecut. Oficiali din fortele de securitate
au dezvaluit presei locale faptul ca Fortele Democratice Aliate (ADF), un grup rebel ce isi are sediul in provincia Ituri, la granita cu Congo, planuiau sa foloseasca un car de televiziune pentru a transporta explozibili la locul in care se desfasura summitul. Desi nu a fost oferita nici o proba in acest sens, Felix Kulayigye, purtator de cuvint al armatei ugandeze, a declarat ziarului „Monitor“: „Au existat amenintari
credibile din partea ADF, dar am luat masuri de precautie inainte de a se intimpla ceva rau“. Tot ziarul „Monitor“ relateaza faptul ca o salupa cu arme si munitie ar fi fost descoperita pe lacul Victoria.
summitul Commonwealth.
Autoritatile ugandeze sustin ca au dejucat un plan terorist caruia ar fi putut sa ii cada victima chiar regina Marii Britanii la summitul sefilor de guvern al Commonwealth din Kampala, de anul trecut. Oficiali din fortele de securitate
au dezvaluit presei locale faptul ca Fortele Democratice Aliate (ADF), un grup rebel ce isi are sediul in provincia Ituri, la granita cu Congo, planuiau sa foloseasca un car de televiziune pentru a transporta explozibili la locul in care se desfasura summitul. Desi nu a fost oferita nici o proba in acest sens, Felix Kulayigye, purtator de cuvint al armatei ugandeze, a declarat ziarului „Monitor“: „Au existat amenintari
credibile din partea ADF, dar am luat masuri de precautie inainte de a se intimpla ceva rau“. Tot ziarul „Monitor“ relateaza faptul ca o salupa cu arme si munitie ar fi fost descoperita pe lacul Victoria.
Voronin face ochi dulci UE
Înainte de a pleca la Moscova, liderul de la
Chişinău vrea să strângă relaţiile cu Bruxelles-ul
Preşedintele Republicii Moldova, Vladimir Voronin, s-a întâlnit, ieri, la Bruxelles cu preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, înainte de a se duce, săptămâna viitoare, la Moscova.
Ultima vizită a liderului de la Chişinău la Bruxelles a avut loc în decembrie anul trecut, când Voronin a acuzat România de "agresiune permanentă" faţă de Republica Moldova.
Voronin urma să discute cu preşedintele Comisiei Europene despre viitorul relaţiilor dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeană. Înainte de a pleca spre Bruxelles, liderul de la Chişinău a declarat, pentru agenţia MOLDPRES, că atitudinea sa faţă de perspectiva europeană a ţării sale este una realistă şi pragmatică.
Republica Moldova a semnat un Plan de Acţiuni cu UE la 22 februarie 2005, în cadrul Politicii de Vecinătate, iar termenul oficial de implementare a acestui document
expiră la 1 martie 2008.
Voronin a mai afirmat că statutul Republicii Moldova de membru al Comunităţii Statelor Independente nu contravine aspiraţiilor europene ale Chişinăului, care nu intenţionează să părăsească structura
din care fac parte fostele republici sovietice.
Noua
vizită a lui Voronin la Chişinău intervine într-un climat al relaţiilor cu România tensionat din nou din cauza scandalului preoţilor expulzaţi. În conferinţa de bilanţ din decembrie anul trecut, Voronin declara că dosarul relaţiei cu România nu mai ţine de competenţa strict a Chişinăului, ci de cea a UE. După întrevederea cu Barroso, preşedintele Republicii Moldova va merge, la 22 ianuarie, într-o vizită la Moscova, unde se va întâlni cu omologul său, Vladimir Putin.
Chişinău vrea să strângă relaţiile cu Bruxelles-ul
Preşedintele Republicii Moldova, Vladimir Voronin, s-a întâlnit, ieri, la Bruxelles cu preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, înainte de a se duce, săptămâna viitoare, la Moscova.
Ultima vizită a liderului de la Chişinău la Bruxelles a avut loc în decembrie anul trecut, când Voronin a acuzat România de "agresiune permanentă" faţă de Republica Moldova.
Voronin urma să discute cu preşedintele Comisiei Europene despre viitorul relaţiilor dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeană. Înainte de a pleca spre Bruxelles, liderul de la Chişinău a declarat, pentru agenţia MOLDPRES, că atitudinea sa faţă de perspectiva europeană a ţării sale este una realistă şi pragmatică.
Republica Moldova a semnat un Plan de Acţiuni cu UE la 22 februarie 2005, în cadrul Politicii de Vecinătate, iar termenul oficial de implementare a acestui document
expiră la 1 martie 2008.
Voronin a mai afirmat că statutul Republicii Moldova de membru al Comunităţii Statelor Independente nu contravine aspiraţiilor europene ale Chişinăului, care nu intenţionează să părăsească structura
din care fac parte fostele republici sovietice.
Noua
vizită a lui Voronin la Chişinău intervine într-un climat al relaţiilor cu România tensionat din nou din cauza scandalului preoţilor expulzaţi. În conferinţa de bilanţ din decembrie anul trecut, Voronin declara că dosarul relaţiei cu România nu mai ţine de competenţa strict a Chişinăului, ci de cea a UE. După întrevederea cu Barroso, preşedintele Republicii Moldova va merge, la 22 ianuarie, într-o vizită la Moscova, unde se va întâlni cu omologul său, Vladimir Putin.
Biocombustibilii ar putea duce la foamete
UE recunoaste ca nu a analizat efectele economice, ecologice si sociale ale trecerii la biocombustibili.
Executivul Uniunii Europene (UE) a decis sa-si reanalizeze strategia privind promovarea biocombustibililor ca modalitate de combatere a incalzirii globale, recunoscand ca nu a luat in calcul toate implicatiile acestor politici, informeaza BBC si EuObserver.
Stavros Dimas, comisarul european pentru Mediu, a anuntat ca UE va regandi metodele prin care va incuraja productia si consumul de biocombustibil, dupa ce o serie de organizatii ecologiste au atras atentia ca, in absenta unor reglementari stricte, cresterea cererii europene de biodiesel va duce la distrugerea de habitate naturale deja amenintate si la accentuarea saraciei in anumite zone ale lumii.
„Am constatat ca problemele ecologice si sociale generate de biocombustibil sunt mai mari
decat credeam”, a recunoscut Dimas. El a precizat, totodata, ca prefera ca UE sa amane atingerea obiectivului stabilit in martie 2007 pentru trecerea la biodiesel, decat sa afecteze mediul. Conform acordului european din martie pentru combaterea incalzirii globale, UE s-a angajat ca, pana in 2020, sa introduca 10% combustibil bio in carburantii auto.
Pericole ecologice si sociale
Anuntul comisarului Dimas vine la o saptamana dupa avertismentul trimis Comisiei Europene de 17 organizatii
nonguvernamentale care au atras atentia ca lipsa unor reguli stricte la importul de biocombustibili ar putea duce la distrugerea de habitate naturale in tari in curs de dezvoltare, fapt care se intampla deja in Indonezia, unde padurea tropicala este taiata pentru a face loc culturilor pentru biodiesel.
Mai mult, ONG-urile sustin ca extinderea culturilor de plante
pentru biodiesel va genera o crestere a preturilor alimentelor, ce vor fi cultivate pe suprafete mai restranse. Goana dupa noi suprafete cultivabile va stimula, totodata, un alt fenomen negativ, sustin ONG-urile.
Din cauza cererii ridicate, marii producatori ar putea fi tentati sa evacuze comunitati sarace pentru a folosi terenul pentru culturile de plante folosite in producerea de biocombustibili.
OBIECTIV
Strategia Romaniei: subventii si facilitati fiscale
Pana in 2020, biodieselul trebuie sa reprezinte 10% din carburantii de pe piata, potrivit obiectivelor europene asumate in 2005 de Romania. Conform foii de parcurs concepute de autoritatile romane, in 2008, 3% din motorina (si 4% incepand din iulie) trebuie sa contina biodiesel. Din iulie 2009, si benzina trebuie sa contina bioetanol minimum 4% din volum.
In 2007, stimularea productiei si a comercializarii biocarburantilor a fost incurajata fiscal - motorina si benzina cu minimum 2% biomasa au fost taxate cu accize reduse cu pana la 10 euro/tona. De la 1 ianuarie 2008 insa, accizele pentru combustibilul ecologic sunt la fel ca pentru cel fosil, adica 325 euro/tona, stimularea acestui sector urmand sa se faca prin subventionarea culturilor. (Catalin Balan)
Executivul Uniunii Europene (UE) a decis sa-si reanalizeze strategia privind promovarea biocombustibililor ca modalitate de combatere a incalzirii globale, recunoscand ca nu a luat in calcul toate implicatiile acestor politici, informeaza BBC si EuObserver.
Stavros Dimas, comisarul european pentru Mediu, a anuntat ca UE va regandi metodele prin care va incuraja productia si consumul de biocombustibil, dupa ce o serie de organizatii ecologiste au atras atentia ca, in absenta unor reglementari stricte, cresterea cererii europene de biodiesel va duce la distrugerea de habitate naturale deja amenintate si la accentuarea saraciei in anumite zone ale lumii.
„Am constatat ca problemele ecologice si sociale generate de biocombustibil sunt mai mari
decat credeam”, a recunoscut Dimas. El a precizat, totodata, ca prefera ca UE sa amane atingerea obiectivului stabilit in martie 2007 pentru trecerea la biodiesel, decat sa afecteze mediul. Conform acordului european din martie pentru combaterea incalzirii globale, UE s-a angajat ca, pana in 2020, sa introduca 10% combustibil bio in carburantii auto.
Pericole ecologice si sociale
Anuntul comisarului Dimas vine la o saptamana dupa avertismentul trimis Comisiei Europene de 17 organizatii
nonguvernamentale care au atras atentia ca lipsa unor reguli stricte la importul de biocombustibili ar putea duce la distrugerea de habitate naturale in tari in curs de dezvoltare, fapt care se intampla deja in Indonezia, unde padurea tropicala este taiata pentru a face loc culturilor pentru biodiesel.
Mai mult, ONG-urile sustin ca extinderea culturilor de plante
pentru biodiesel va genera o crestere a preturilor alimentelor, ce vor fi cultivate pe suprafete mai restranse. Goana dupa noi suprafete cultivabile va stimula, totodata, un alt fenomen negativ, sustin ONG-urile.
Din cauza cererii ridicate, marii producatori ar putea fi tentati sa evacuze comunitati sarace pentru a folosi terenul pentru culturile de plante folosite in producerea de biocombustibili.
OBIECTIV
Strategia Romaniei: subventii si facilitati fiscale
Pana in 2020, biodieselul trebuie sa reprezinte 10% din carburantii de pe piata, potrivit obiectivelor europene asumate in 2005 de Romania. Conform foii de parcurs concepute de autoritatile romane, in 2008, 3% din motorina (si 4% incepand din iulie) trebuie sa contina biodiesel. Din iulie 2009, si benzina trebuie sa contina bioetanol minimum 4% din volum.
In 2007, stimularea productiei si a comercializarii biocarburantilor a fost incurajata fiscal - motorina si benzina cu minimum 2% biomasa au fost taxate cu accize reduse cu pana la 10 euro/tona. De la 1 ianuarie 2008 insa, accizele pentru combustibilul ecologic sunt la fel ca pentru cel fosil, adica 325 euro/tona, stimularea acestui sector urmand sa se faca prin subventionarea culturilor. (Catalin Balan)
Serbia se pregateste pentru independenta Kosovo
In vreme ce candidatii la
presedintia Serbiei au intrat in linie dreapta, Guvernul de la Belgrad a adoptat, ieri, in sedinta extraordinara, un plan de actiune secret, in eventualitatea in care provincia Kosovo isi va declara unilateral independenta.
Planul, ale carui detalii au fost tinute departe de ochii publicului, nu exclude posibilitatea ca Belgradul sa rupa relatiile diplomatice cu statele care ar recunoaste independenta Kosovo, au indicat responsabili sarbi. In plus
, documentul prevede intreruperea alimentarii cu energie
electrica a provinciei, dependenta de Serbia in proportie de 40% din acest punct de vedere, precum si impunerea unui embargou comercial. Oficialii sarbi iau in calcul, de asemenea, si posibilitatea nerecunoasterii pasapoartelor emise de autoritatile kosovare pentru a complica, astfel, calatoriile in Occident. Planul contine indicatii pentru fiecare minister sarb, a declarat, pentru Reuters, o sursa guvernamentala sarba, precizand ca adoptarea documentului
nu presupune neaparat implementarea sa, ci reflecta determinarea Belgradului in a nu recunoaste independenta provinciei. Intre timp, Serbia se pregateste pentru alegeri prezidentiale, scrutinul fiind programat la sfarsitul saptamanii in curs. Electoratul sarb este asteptat, duminica, la urne, pentru a-si desemna presedintele, in cursa electorala fiind inscrisi nu mai putin de cinci candidati.
Nationalistul Timoslav Nikolic (Partidul Radical) conduce in sondaje cu 33% din optiunile de vot, urmat de actualul sef al statului, Boris Tadic (Partidul Democrat), cu 30%, respectiv de Milutin Mrkonjic (Partidul Socialist), Velimir Ilic (Noua
Serbie/Partidul Democrat din Serbia) si Cedomir Jovanovic (Partidul Liberal Democrat), aflati la egalitate in preferintele alegatorilor, cu 6%.
presedintia Serbiei au intrat in linie dreapta, Guvernul de la Belgrad a adoptat, ieri, in sedinta extraordinara, un plan de actiune secret, in eventualitatea in care provincia Kosovo isi va declara unilateral independenta.
Planul, ale carui detalii au fost tinute departe de ochii publicului, nu exclude posibilitatea ca Belgradul sa rupa relatiile diplomatice cu statele care ar recunoaste independenta Kosovo, au indicat responsabili sarbi. In plus
, documentul prevede intreruperea alimentarii cu energie
electrica a provinciei, dependenta de Serbia in proportie de 40% din acest punct de vedere, precum si impunerea unui embargou comercial. Oficialii sarbi iau in calcul, de asemenea, si posibilitatea nerecunoasterii pasapoartelor emise de autoritatile kosovare pentru a complica, astfel, calatoriile in Occident. Planul contine indicatii pentru fiecare minister sarb, a declarat, pentru Reuters, o sursa guvernamentala sarba, precizand ca adoptarea documentului
nu presupune neaparat implementarea sa, ci reflecta determinarea Belgradului in a nu recunoaste independenta provinciei. Intre timp, Serbia se pregateste pentru alegeri prezidentiale, scrutinul fiind programat la sfarsitul saptamanii in curs. Electoratul sarb este asteptat, duminica, la urne, pentru a-si desemna presedintele, in cursa electorala fiind inscrisi nu mai putin de cinci candidati.
Nationalistul Timoslav Nikolic (Partidul Radical) conduce in sondaje cu 33% din optiunile de vot, urmat de actualul sef al statului, Boris Tadic (Partidul Democrat), cu 30%, respectiv de Milutin Mrkonjic (Partidul Socialist), Velimir Ilic (Noua
Serbie/Partidul Democrat din Serbia) si Cedomir Jovanovic (Partidul Liberal Democrat), aflati la egalitate in preferintele alegatorilor, cu 6%.
Rusia şi Marea Britanie, în război diplomatic total
Când nimeni nu credea că se poate şi mai rău, relaţiile diplomatice dintre Marea Britanie şi Federaţia Rusă au început să se deterioreze din nou. Ministerul rus de Externe l-a convocat ieri pe ambasadorul britanic la Moscova pentru a-i prezenta protestele oficiale ale Rusiei, existând temeri că el ar putea fi chiar expulzat.
Gestul are loc după ce Regatul Unit a „sfidat” ordinul Kremlinului de a-şi închide instituţiile culturale din Rusia. Potrivit agenţiei Interfax, ambasadorului Tony Brenton i s-a ordonat să se prezinte la sediul ministerului exact la ora 15, el trebuind să dea explicaţii, printre altele, de ce Londra a decis să reia activităţile în sediile British Council din două oraşe ruseşti, potrivit Times. Luna trecută, Kremlinul informase ambasada că trebuie să închidă mai multe birouri culturale regionale din cauza unor nereguli privind taxele şi contactele de afaceri.
Iar recent, şeful diplomaţiei ruse, Serghei Lavrov, aprecia că filialele British Council din Sankt Petersburg şi Ekaterinburg nu au o bază legală pentru „desfăşurarea operaţiunilor”. Mai mult, ieri, Rusia a anunţat că nu va mai elibera vize de intrare în ţară pentru angajaţii British Council.
„PROBLEMĂ PUR POLITICĂ” ÎN AN ELECTORAL
Oficialii britanici şi chiar ruşi sunt însă de părere că este vorba de încă o măsură de răzbunare politică pentru cei patru diplomaţi ruşi expulzaţi din Regatul Unit ca urmare a scandalului legat de otrăvirea fostului agent KGB Alexandr Litvinenko.
Relaţiile diplomatice ruso-britanice s-au deteriorat considerabil după ce Federaţia Rusă a refuzat categoric să îl extrădeze pe principalul suspect în cazul asasinării lui Litvinenko: Andrei Lugovoi. În schimb, Moscova a expulzat la rândul ei patru diplomaţi britanici şi toată lumea credea că seria de gesturi neamicale se va opri aici. Totuşi, niciuna dintre părţi nu pare dispusă să cedeze: Rusia insistă să închidă filialele British Council, Londra insistă că interdicţia rusească este ilegală.
„British Council este o organizaţie independentă non-politică, care activează în domeniul culturii şi educaţiei. Este păcat că am fost prinşi într-o problemă pur politică”, a declarat jurnaliştilor Stephen Kinnock, directorul filialei din Sankt Petersburg.
BROWN: „O DECIZIE TOTAL INACCEPTABILĂ”
Ordinul ca institutele culturale să rămână deschise vine chiar de la premierul britanic Gordon Brown. Şeful executivului de la Londra, dar şi ministrul de Externe David Milliband, au avut duminică luări de poziţie extrem de dure. Gordon Brown a apreciat că decizia lui Vladimir Putin este una total inacceptabilă şi a subliniat că singurele ţări care au interzis vreodată activitatea British Council au fost Burma şi Iran. Riposta nu s-a lăsat mult aşteptată.
Un purtător de cuvânt al Ministerului rus de Externe a indicat că Marea Britanie nu a semnat un nou acord care să reglementeze activităţile British Council şi că instituţia continuă să încalce legislaţia rusească privind taxele.
Însă Rusia a intrat deja în anul crucial al alegerilor prezidenţiale, iar Moscova nu a fost niciodată încântată de faptul că British Council dă lecţii de engleză – o „poartă” prin care ideile occidentale pot pătrunde în Rusia.
Mai mult, liderul de la Kremlin a încercat dintotdeauna să prevină o eventuală „revoluţie portocalie” precum cea din Ucraina, la declanşarea căreia o contribuţie importantă au avut ONG-urile finanţate cu bani occidentali. Astfel, dacă ar reuşi să sufoce o instituţie atât de cunoscută precum British Council, Kremlinul ar transmite şi un puternic mesaj tuturor ONG-urilor străine din Rusia.
Gestul are loc după ce Regatul Unit a „sfidat” ordinul Kremlinului de a-şi închide instituţiile culturale din Rusia. Potrivit agenţiei Interfax, ambasadorului Tony Brenton i s-a ordonat să se prezinte la sediul ministerului exact la ora 15, el trebuind să dea explicaţii, printre altele, de ce Londra a decis să reia activităţile în sediile British Council din două oraşe ruseşti, potrivit Times. Luna trecută, Kremlinul informase ambasada că trebuie să închidă mai multe birouri culturale regionale din cauza unor nereguli privind taxele şi contactele de afaceri.
Iar recent, şeful diplomaţiei ruse, Serghei Lavrov, aprecia că filialele British Council din Sankt Petersburg şi Ekaterinburg nu au o bază legală pentru „desfăşurarea operaţiunilor”. Mai mult, ieri, Rusia a anunţat că nu va mai elibera vize de intrare în ţară pentru angajaţii British Council.
„PROBLEMĂ PUR POLITICĂ” ÎN AN ELECTORAL
Oficialii britanici şi chiar ruşi sunt însă de părere că este vorba de încă o măsură de răzbunare politică pentru cei patru diplomaţi ruşi expulzaţi din Regatul Unit ca urmare a scandalului legat de otrăvirea fostului agent KGB Alexandr Litvinenko.
Relaţiile diplomatice ruso-britanice s-au deteriorat considerabil după ce Federaţia Rusă a refuzat categoric să îl extrădeze pe principalul suspect în cazul asasinării lui Litvinenko: Andrei Lugovoi. În schimb, Moscova a expulzat la rândul ei patru diplomaţi britanici şi toată lumea credea că seria de gesturi neamicale se va opri aici. Totuşi, niciuna dintre părţi nu pare dispusă să cedeze: Rusia insistă să închidă filialele British Council, Londra insistă că interdicţia rusească este ilegală.
„British Council este o organizaţie independentă non-politică, care activează în domeniul culturii şi educaţiei. Este păcat că am fost prinşi într-o problemă pur politică”, a declarat jurnaliştilor Stephen Kinnock, directorul filialei din Sankt Petersburg.
BROWN: „O DECIZIE TOTAL INACCEPTABILĂ”
Ordinul ca institutele culturale să rămână deschise vine chiar de la premierul britanic Gordon Brown. Şeful executivului de la Londra, dar şi ministrul de Externe David Milliband, au avut duminică luări de poziţie extrem de dure. Gordon Brown a apreciat că decizia lui Vladimir Putin este una total inacceptabilă şi a subliniat că singurele ţări care au interzis vreodată activitatea British Council au fost Burma şi Iran. Riposta nu s-a lăsat mult aşteptată.
Un purtător de cuvânt al Ministerului rus de Externe a indicat că Marea Britanie nu a semnat un nou acord care să reglementeze activităţile British Council şi că instituţia continuă să încalce legislaţia rusească privind taxele.
Însă Rusia a intrat deja în anul crucial al alegerilor prezidenţiale, iar Moscova nu a fost niciodată încântată de faptul că British Council dă lecţii de engleză – o „poartă” prin care ideile occidentale pot pătrunde în Rusia.
Mai mult, liderul de la Kremlin a încercat dintotdeauna să prevină o eventuală „revoluţie portocalie” precum cea din Ucraina, la declanşarea căreia o contribuţie importantă au avut ONG-urile finanţate cu bani occidentali. Astfel, dacă ar reuşi să sufoce o instituţie atât de cunoscută precum British Council, Kremlinul ar transmite şi un puternic mesaj tuturor ONG-urilor străine din Rusia.
Monica nu-i Norica!
Preşedintele Băsescu nu a scos nicio vorbă despre mapa
profesională a Monică Macovei la
învestirea în funcţia de ministru.
Şeful statului nu a cerut detalii despre activitatea
de procuror a fostului ministru al Justiţiei Monica Macovei, aşa cum a procedat în cazul Noricăi Nicolai.
Conform oficialilor Parchetului General, detaliile legate de activitatea de procuror a Noricăi Nicolai au fost făcute publice în temeiul articolului 14 din Legea 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, care prevede că datele personale ale cetăţeanului pot deveni informaţii de interes public numai în măsura în care afectează capacitatea de exercitare a unei funcţii publice.
Reamintim că, vineri seară, preşedintele României, Traian Băsescu, a sfătuit jurnaliştii să ceară mapa profesională a Noricăi Nicolai pentru a vedea cu ochii lor că persoana propusă pentru funcţia de ministru al justiţiei a încurcat borcanele în 1987 şi a arestat o altă persoană dintr-o eroare de coincidenţă de nume.
Presa centrală a notat ieri că, în 1987, Nicolai ar fi emis un mandat de arestare în lipsă pe numele lui Ioniţă Valerică, fiul lui Ion şi Marghioala, pentru furt de grâu din silozul Budeşti - judeţul Călăraşi. Numai că autorul furtului era cu totul altă persoană, care se numea însă tot Ioniţă Valerică. Ulterior, s-a constatat eroarea.
O altă "pată profesională" care i se reproşează Noricăi Nicolai este faptul că în 1991 s-a prezentat în instanţă ca avocat al unui cetăţean american într-un proces de adopţie, deşi ocupa funcţia de procuror.
De altfel, la mai puţin de o lună de la acest episod, Norica Nicolai a părăsit magistratura. Nimeni, niciodată, nu a invocat de atunci trecutul celei care acum este la un pas de a conduce Justiţia română, deşi a ocupat funcţii înalte în stat, printre care şi cea deţinută în prezent, de vicepreşedinte al Senatului României.
profesională a Monică Macovei la
învestirea în funcţia de ministru.
Şeful statului nu a cerut detalii despre activitatea
de procuror a fostului ministru al Justiţiei Monica Macovei, aşa cum a procedat în cazul Noricăi Nicolai.
Conform oficialilor Parchetului General, detaliile legate de activitatea de procuror a Noricăi Nicolai au fost făcute publice în temeiul articolului 14 din Legea 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, care prevede că datele personale ale cetăţeanului pot deveni informaţii de interes public numai în măsura în care afectează capacitatea de exercitare a unei funcţii publice.
Reamintim că, vineri seară, preşedintele României, Traian Băsescu, a sfătuit jurnaliştii să ceară mapa profesională a Noricăi Nicolai pentru a vedea cu ochii lor că persoana propusă pentru funcţia de ministru al justiţiei a încurcat borcanele în 1987 şi a arestat o altă persoană dintr-o eroare de coincidenţă de nume.
Presa centrală a notat ieri că, în 1987, Nicolai ar fi emis un mandat de arestare în lipsă pe numele lui Ioniţă Valerică, fiul lui Ion şi Marghioala, pentru furt de grâu din silozul Budeşti - judeţul Călăraşi. Numai că autorul furtului era cu totul altă persoană, care se numea însă tot Ioniţă Valerică. Ulterior, s-a constatat eroarea.
O altă "pată profesională" care i se reproşează Noricăi Nicolai este faptul că în 1991 s-a prezentat în instanţă ca avocat al unui cetăţean american într-un proces de adopţie, deşi ocupa funcţia de procuror.
De altfel, la mai puţin de o lună de la acest episod, Norica Nicolai a părăsit magistratura. Nimeni, niciodată, nu a invocat de atunci trecutul celei care acum este la un pas de a conduce Justiţia română, deşi a ocupat funcţii înalte în stat, printre care şi cea deţinută în prezent, de vicepreşedinte al Senatului României.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
