Catastrofe pe pâine

Prim-ministrul României umple personal coşuleţul de pâine al sinistratului până când sinistratul ridică mâinile: „Oleo! E multă rău, boierule”. În faţa prim-ministrului şade o strachină de fasole cu afumătură, despre care agenţiile de presă informează ulterior că a şi mâncat-o. Ciorba de la Rădăuţi-Prut e ridicată pe satelit şi transmisă pe un milion de televizoare.

Lumea bună a politicii a lăsat restaurantele tip Joie de vivre şi s-a apucat să ciugulească prin taberele distruşilor de viitură. Fiecare mănâncă în funcţie de mesaj. Preşedintele, de exemplu, mănâncă şi transmite simultan că nu e vreme de mâncat: ia trei linguri de-a-n picioarelea şi ronţăie covrigul din mers. Îl vezi mestecând şi te linişteşti; s-a luptat el şi cu ape mai mari. Premierul e puţin lucrat din marketing
: „Pui coatele pe masă şi întrebi dacă s-a făcut rapiţa”. Oricum, un salt mare
faţă de Călin Constantin Anton Popescu Tăriceanu care cobora pe uliţă şi dădea bonjour la ţărani. Elena Udrea n-a dorit o masă televizată, în schimb s-a înfăţişat basculând mâncare. Vectorul de imagine democrat-liberal a transportat la Suceava cinci camioane
de ajutoare în care s-au regăsit 11.000 de borcane de zacuscă, să le ajungă până la potopul de anul viitor.

A miluit ce-avea de ajutat (făină, cărămidă) şi a plecat, vorba blogului ei - Omnia mea mecum porto, adică să lăsăm doar televiziunile să vorbească. În urma ei, pe Prut a mai rămas o singură problemă, în afara codului portocaliu. Dacă Băsescu a vrut să dea de pământ cu ăla venit în costum la inundaţii, nu cumva o să vrea acum să dea şi cu Elena: maiou - blugi Valentino - balerini albi? Dinspre Cotroceni – nici o reacţie, din simplul motiv că preşedintele era la Neptun mâncând viitură pe pâine. În faţa primarilor chemaţi la întrunirea Asociaţiei Comunelor din România, preşedintele tocmai făcea „imbecil” un ministru, pentru că îi chemase pe nişte primari să vină la un comandament de inundaţii, când ăia „nu mai ştiau ce să facă pentru oameni”. Şi totă lumea era ocupată cu identificarea „imbecilului”, pentru că dl. Băsescu a preferat să-i protejeze numele. Sau să ne facă să-i suspectăm de imbecilitate pe toţi miniştrii care s-au dus la inundaţii. Cert este că guvernul a recepţionat mesajul şi aproape că i-a mulţumit. Dezvăluind incidentul, şeful statului nu a dorit să scape ţara de un ministru care vrea şedinţe cu primarii în timp ce primarii cară saci cu nisip. El s-a folosit de inundaţii pentru a face o declaraţie „bine-venită politic, pentru că pune capăt interpretărilor privind refacerea alianţei D.A.” – după cum a explicat ministrul Muncii.

Singurul personaj politic care nu s-a putut îngrăşa din inundaţii este Sorin Oprescu, pe care mandatul şi vremea potrivnică unei viituri ca lumea l-au lăsat în Bucureşti, pe uscat. In extremis, el a reuşit totuşi să identifice o catastrofă şi a numit-o „Pasajul Universităţii”. Dacă şeful şantierului de la locul catastrofei i-ar fi spus „secretar general”, şi nu „primar general”, cred că nu era nici o mirare: Oprescu schimba proiectul la botul calului, cerea cincinalul în trei ani jumate şi îi atrăgea atenţia că nu vorbeşte cu el, Oprescu, ci cu poporul bucureştean. Parcă îţi părea şi rău că nu s-a vărsat Dâmboviţa peste Calea Victoriei, să concureze şi el de la egal la egal.